Calea îngustă

Într-o seară în rugăciune am vorbit cu Dumnezeu
De ce Doamne drumul crucii este chiar atât de greu?
De ce Doamne Calea Crucii e îngustă nu e lată?
Și de ce pe calea strâmtă nu se-ndreaptă lumea toată?

Iar atunci o voce caldă mi-a răspuns cu glas duios,
Mi-am dat seama după vorbă că era Isus Hristos.
-Dragul Meu copil iubit, Calea Crucii nu e grea,
Calea Crucii e ușoară. Lumea nu merge pe ea.

A fost grea când am urcat drumul pardosit cu pietre,
Când mă îmbrânceau ai Mei și-mi pricinuiau durere,
A fost grea când mă scuipau și-aruncau vorbe de hulă
Când le auzeam blestemul și ce le ieșea din gură.

Când au dat cu bice-n Mine și când m-au bătut cu bâte,
Când m-au dezbrăcat de haine și mi-au pus spinii pe frunte,
Când M-au atârnat pe cruce și mi-au dat oțet să beau
Când M-au pironit în cuie... dacă ai știi cât mă dureau!

A fost greu ca să privesc frații Mei ce I-am iubit,
M-au respins din viața lor căci la ei nu M-au primit
Și acum Mă întristez și Îmi este atât de greu
Ca să văd atâția oameni care fug de Dumnezeu.

Calea Crucii e îngustă, la fel ca și crucea Mea
Câte unu poate trece ca să aibă loc pe ea.
Tu când treci să fii smerit și să ai credință multă
Când te micșorezi pe tine, calea n-o să-ți pară strâmtă.

Ochii tăi drept să privească, drumul să-ți fie curat,
Mintea să îți fie clară iară trupul neîntinat,
Pașii tăi să meargă drept și să te ferești de rău
Și-atunci sigur poți să fii, că-i cu tine Dumnezeu.

-Doamne, ale Tale-s toate și pe toate Tu le știi
Doar Tu Doamne porți de grijă la ai Tăi smeriți copii,
Ajută-mă și pe mine ca să merg pe calea strâmtă,
Ca pe calea pietruită să nu mai cad niciodată.

Dă-mi Isuse bunătate și iubire dacă ai vrea,
Dă-mi credință și nădejde ca să pot merge pe ea,
Dă-mi și dragostea Ta sfântă și mai dă-mi și bucurie
Ca să merg pe calea strâmtă ce mă duce-n veșnicie.

Amin!
8.12. 2024