Alba Floare de Lumină

Alba Floare de Lumină

Psalmi 81
6."I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul. ''

Noaptea e adâncă, plină de mistere,
Cărări înguste şi de mormânt tăcere,
Dar la miezul nopţii, se aude un Pas,
Ce zguduie pământul şi orice sălaş.


Din depărtare, sfântul sophar vesteşte;
-''Ridică coşul, noaptea nu stăpâneşte!
Ridică Piatra, timpul nopţii s-a scurs!
Să iasă Floarea, Lumina Lumii de sus! ''

Coşul cu durere şi a Lumii vină,
Se ridică spre zarea sfântă, divină,
Se ridică cu Piatra grea de pe Mormânt;
Rămâne doar Lumină şi Sfântul Cuvânt!



În noaptea adâncă, plină de mistere,
O Floare Albă creşte, până la stele,
Şi luminează pământul, văi şi câmpii,
Ce învinge negura, mormânt şi stihii.

E Floarea de Lumină, din Mormânt creşte,
S-a născut din durere, totuşi iubeşte,
Oferă Lumină, cu iubire şi dor,
Numele Său este Isus Mântuitor!


Veniţi şi culegeţi raza albă, lină!
A înviat din moarte şi e divină,
Candelă va fi pe a voastră cărare,
Şi voi veţi fi lumini pe munte şi mare!


Mormântul lui Isus este gol şi pustiu,
Inima mea! În tine, Isus este viu?
În zori, al cerului sfânt sophar vesteşte;
-A înviat Isus, Lumina soseşte!