A tăcut pământul

A tăcut pământul

Trist este pământul,
Țărâna nu se mai adună,
Nu-și mai frământă lutul,
Natura se încruntă.
Patimile au început,
Copacul cruce e făcut,
Azi, suferința s-a dublat,
Singur cu crucea ai urcat...
În urma Ta, nu mai e gloată,
Farisei, nici creștini în poartă...
- Tace pământul!
Și-a ascuns plânsul;
Nimeni nu urcă pe colină
Să îmbrățișeze crucea, să plângă.
Și tăcerea e ascunsă!
Durerea-n valuri se lasă,
Iar noi, prin odăițe:
Suflete chinuite...
Lipsiți de părtășia rugăciunii,
Paștele, bucuria luminii;
Triști, onorăm jertfirea
Ce ne-a dat nemurirea.
Credem că e voia Ta,
Să ne mărești credința,
Să prețuim mai bine
Locul de părtășie.
- Tace pământul, natura!
Noi, în cămăruță, spunem ruga;
Plângem drumul crucii...
Privim triști spre zări...
Suntem lângă Tine,
Pe drumul cu suspine.
Ne-am duce la mormânt,
Cu mir și cu balsam;
Atâția ani am vegheat,
Acuma, stăm la geam.
Ce greu Ți-a fost Isus,
Crucea cum Te-a răpus...
Ce greu ne este, Doamne,
Crucea acum e în Vale.
Așa orfani, n-am fost niciodată.
Pustie e calea și înspăimântată;
Stăm după uși îndurerate,
Creștini ce Te urmau odată...
În tăcere, se aud valuri învolburate,
Avertismente, biserici îngenunchiate.
Noi mereu am crezut:
- Isus, ai înviat!
Mereu am cântat:
- Adevărat ai înviat!
Pustie este calea...
Pustie Îți este urma...
Singur printre patimi,
Creștinii: jos, cu lacrimi
De dorul părtășiei,
În casa bucuriei...
Dar... va veni o zi...
Ce-o așteptăm de ani:
Semnele cuielor să mângâiem,
Iubirea, dorul, coroană să împletim.
Azi... jos, cu tristețe ne-îmbrăcăm,
Patimile Tale Ți le luăm.
Ascunși în cămăruță,
Îndurerată inimă, frântă.
Azi, nu mai putem spune la toți:
Isus, ai înviat din morți!
Și nu mai putem auzi:
- Adevărat ai înviat, Stăpâne!
Isus! Viu vei rămâne în noi,
Până în - Ziua de Apoi.

Toma Coca, PATTADA/16/04/2020