Tabloul Edenului

Ne-ai scris în inimă iubirea
Când lutul nostru pe roată-ai modelat
Și în adâncuri de celule
Același ADN ceresc Tu ne-ai lăsat.

Ne-ai legat în snop întâi de Ceruri
Să fim o turmă și-un Păstor
Și-ai pus în sufletele noastre-mpărăția
Să ardă-n noi același Dor.

Și azi, din zorii dimineții,
Ne-ai strămutat în sărbătoare.
Iată, Edenul! Iată, pomul vieții!
Iată, noi! Parcă prea mici pentru-o lucrare așa de mare.

Se-aude același susur blând
Prin frunze și ramuri de copaci,
Și-un tablou rupt parcă din Rai
Se pictează încet sub flori de lilieci.

E un altar și-o jertfă care arde,
E-un mire și-o mireasă,
Și-un Tată și tot ceru-n haine de sărbătoare.

Și, nu e zgomot, toate-au amuțit
De Slava ce-nconjoară-altarul,
Dar e ceva, ceva mai mult. E-un fior! E o prezență!
E Dumnezeu ce-a coborât să lase Harul!

Cântarea a-nceput să sune
Dar nu prin voci, nici prin chitare.
Parcă natura-ntreagă e orchestra
Și corul, mii și mii de îngeri în picioare.

Se lasă-n grădină o liniște sfântă...
Priviți, dar, tabloul Ceresc:
Un mire, o mireasă
Și coruri ce cântă.
O, iată, iubitule, au venit invitații noștrii Cerești.

Și cât n-aș vrea să mai cânte-odată cântarea
Isus iubit când vei veni
Că vrem să fii Isus, la nuntă,
Să faci să curgă Ape Vii.

Iar când cântarea se termină,
Părinte bun, Mângâietor Ceresc,
Binecuvântarea Ta Divină
În vasele noastre de lut vrem să o reverși.

Și-același susur blând și dulce
Să nu ne părăsească casa nicidecum,
Nici corurile de îngeri, nici orchestra,
Nici rugăciunea, nici cântarea,
O, fii prezent în toate, Tată bun!

Iți mulțumim că ești prezent la nuntă,
Și invitația noastră Tu ai acceptat.
Noi în credință și-n iubire
Credem cu-adevărat că Tu ne-ai binecuvântat!

Amin!

22.06. 2020