Sfânta împletire (poveste de nuntă)

Sfânta împletire (poveste de nuntă)


Mirii mei iubiți, și oaspeți străluciți,
Astăzi îmi propun, doar ceva să vă spun...
Poate, cumva, de emoții-o să scap
gânduri bune să pun cap la cap,
Și povestea din suflet să spun.

Nu-i recent, dar nici foarte demult, de când
pe aici pe la noi S-a născut un băiat
Din părinți tinerei, curajoși, și săraci
C-așa era lumea pe-atunci, ce să-i faci?

Și a fost bine primit și frumos l-au numit
Admirabil, rebel sau mai simplu: Mirel,
Ca un dar l-au păstrat, sărăcuți cum erau,
El era tot ce aveau, tare mult îl iubeau.

A crescut an de an câte-un pic și isteț și voinic,
Și era îndrăgit de părinți și bunici, mai apoi și de frații mai mici.
Oameni buni, minunați, l-au îngrijit și l-au educat
L-au mai și certat și-apoi l-au iertat
Nu a fost ușor pân-a învățat să fie bărbat.

Anii au trecut și când l-au văzut
cât e de frumos, plin de energie, cât alții o mie
harnic, îndrăzneț, cu ambiții, cu vise…
Mama (sau tata) îi zise:

„Am avut răbdare să devii om mare,
Dar pe cine oare vei vrea să alegi, și de ea viața să-ți legi?
Ritmul ți-l știm bine, cine-l poate ține, pas la pas cu tine?
Oare cine-o fi cea care-și va dori să te însoțească și să te iubească?

Și când veni timpul pentru însurat,
Tinerelul nostru a tot căutat.
Rude și prieteni l-au încurajat
Mult să chibzuiască, să nu se grăbească.
Și-au rostit părinții o rugă de taină:
„Doamne, tu știi bine, ne încredem în Tine!
Peste-a vieții filă, pune-ți a Ta milă!
Doamne, le știi toate, tot ce omul poate,
Dar tu faci minuni, oameni-i aduni
prin a Ta iubire, pentru fericire... ”

Astfel într-o zi, tânăru-ntâlni
O fată frumoasă, calmă și cuminte
Ce zâmbete-mparte și multe promite...

Și și-a zis în sine: „Doamne ce-i cu mine?
Nu mai văd eu bine? E fată sau zână?
Păru-i de lumină și fața senină…
zici că-i din petală, ca o primăvară.”

Și-a gândit: „Mi-e dragă
și-aș da lumea-ntreagă
Doar s-o țin de mană.
E fată sau zână?”

Ea e-un om de pace, comunică bine
Cu vorbe puține, dar gândite bine
Cu înțelepciune, ca-ntr-o rugăciune...
Știe ea cumva să-l încurajeze și să-l tempereze.
Drăguță, firavă, dar și de ispravă
Deși e finuță, ca o danteluță
Muncește de toate, tare-i hărnicuță.

Pătruns de emoții, băiatul rosti:
„Cel ce ține-n mână stele, galaxii,
Te-a creat pe tine, darul meu să fii
Vino, viața noastră să ne-o împletim
Zile bune, grele frumos să trăim.”

Și a spus ea: „Bine, voi merge cu tine”.
N-a pus nici condiții, n-a cerut averi
Și a răspuns tandru:
„Știu că fericirea o dă Dumnezeu!
Voi merge cu tine, drumul tău e-al meu.”

Mă uit cu uimire și cu mulțumire: sfântă potrivire!
Cum ni s-a adus Dar din cer de sus!
Domnul i-a găsit și i-a împletit
Atât se iubesc, încât strălucesc
Iar cum îi privesc, eu... întineresc!

Iată-i azi de mână un prinț și o zână...
Și-acum la plecare, avem o urare:
„Rămâneți pe Cale în această Vale;
de-o fi vreme bună, sau vine furtună,
vă țineți de Mână, rămâneți uniți,
Doar nedespărțiți veți fi fericiți.
Iar daca iubiți, totul biruiți.
Vrem să străluciți să fiți fericiți.”

Aceasta-i povestea cu fir de iubire.
Știți care-i secretul?
Sfânta împletire.

Iulie 2021 ( Nunta Mirel si Diana Baciu)