Poveste de iubire

Poveste de iubire

Eram copil când într-o zi
Mi-am întâlnit soția
N-o cunoșteam așa de mult
Dar s-a născut iubirea.

Trecuta timpul, nu prea mult
Și-am hotărât în viață
Ca împreună pe un drum
Să mergem cu speranță.

Împotriviri, au fost cam multe
În viață, în pribegie
Dar am rămas mereu uniți
Prin dragoste-n iubire.

Atâtea am mai întâlnit
Dar cel mai greu în viață
A fost când noi nu Îl aveam
Pe Domnul ca povață.

Eu în alcool și în păcat
În poftele deșarte
Iar ea soția ce-a răbdat
Din dragoste în toate.

De-ar fi rămas povestea aici
Ar fi așa de tristă
Povestea unor doi iubiți
Cu vise tot mai stinse.

De-ar fi privit un om spre noi
Cu ochi de judecată
Ar fi putut să spună atunci
"Familie destrămată".

Dar a privit spre noi Hristos
Cu ochii de iubire
Și ne-a condus așa frumos
Spre El, spre mântuire.

De-atunci slujim noi bucuroși
Pe Domnul cu iubire
Că ne-a salvat căminul nost
Din marele ruine.

Și azi prin viață cu Hristos
Trăim noi cu iubire
Cu copii, cu tot ce-avem
Slujim de mărturie.

Căci sa-ndurat Isus Hristos
De-o casa în ruine
Și ne-a zidit pe veșnicii
În marea lui clădire.

De-aceea noi aici, acum
La această întâlnire
Îl proclamăm pe El, Hristos
Și marea Lui iubire.

Ghiță Pop
Zaragoza, 11.12.2015