O soție înțeleaptă

Ia privește acum, cu seamă — la lucrarea veșniciei,
Și la gândul ce proclamă — munca ta în hărnicie.

Îți trudezi pumnii, și-n fugă — După vânt alergi mereu,
Nu-i mai bine, o mâna plină — de odihnă, fără greu?

Vei vedea căci la final — Truda-ți fi-va în zadar,
N-ai s-auzi al Său semnal — de ți-e cugetul murdar.

Asta-i vremea de mâncare, — Băuturi și-nsurători,
Oh, de-am ști noi fiecare, — Când venita’ Isus pe nori.

Vei șădea la dreapta Sa? — pe când turma va-mpărți.
Auzita-i glasul dulce? — de-a pășii în veșnicii.

Haideți azi să ne-ntrebăm — Ce dăduram Lui Isus?
Câți talanți am câștigat? — Ce negoț noi am adus?

Îi foarte scump darul primit — ca astăzi tu să-l risipești,
Îi foarte scurt timpul rămas — ca tu să fi, tot adormit.

Sunt foarte mulți, ce azi așteaptă — venirea Sfântului pe nor,
Să fi tu oare din Mulțimea? — Ce va intra-n al Său popor?

Îi mult mai scumpă ascultarea — Și împlinirea voii Sale,
Vei rămâne drept pe cale — Chiar și atunci când mergi în vale.

Îi foarte scumpă aceea soție — precum corabia de negoț,
Aducânduși pâinea caldă — de departe către soț.
Întinzânduși mâna largă — către cel nenorocit
Ajutând cât mai de grabă — pe acel ce îi lipsit.
Multe fete sunt cinstite… — Însă ea le întrece-n toate,
Dezmierdari înșelătoare… — Frumuseți cât mai deșarte…
Însă temerea de Domnul — Doar cu aceea, va fi lăudată.
Iar acum, tu răsplătește-o — și respect-o, dragă soț
Împreună moștenivați — harul vieții — aducând, mai mult negoț.

Îi foarte scumpă aceea putere — Când Duhul Sfânt s-a coborât,
Ce-ți ține azi ca mângâiere — Să poți înainta pe acest pământ.
Îi foarte scumpă, a ta cetate — să nu faci, tot ce poți în ea,
Să-l ai pe Domnul ca prioritate, — Chiar și atunci, când lupta-i grea

Numai timpul tău în taină
Este tot ce va conta,
Rugăciunea și cuvântul — Curăția-n a ta haină
Doar cu acestea vei pleca.

Amin