Iubire şi flori (De nuntă)

E aerul înmiresmat de flori
Sau de parfumul tainic de iubire?
Aşa ne întrebăm de câte ori
Venim la nuntă, ca însoţitori
Cuprinşi de bucurie şi...uimire.

Uimiţi de-acest miracol repetat
În care două inimi se fac una
Când Dumnezeu, atât de minunat,
Apropie femeia de bărbat
Şi îi uneşte pentru totdeauna.

Aşa a fost încă de la-nceput
Şi-aşa va fi cât fi-va omenirea:
Unirea care-n Domnul s-a făcut
A cunoscut un drum neabătut
Căci Domnul nu aprobă despărţirea.

Se-ntrezăresc ai căsniciei zori
Şi azi, aici, la noi în adunare
Când mirii împletesc iubiri şi flori,
Dar legătura pentru viitor
O vor primi prin binecuvântare.

Şi pentru că dorim ca-n viitor
Să aibă cer senin şi zile bune,
Să aibă pace, bucurie, spor
Şi pâine din belşug în casa lor,
Să cerem toate astea-n rugăciune.

Să cerem Domnului azi, pentru ei,
Să-i însoţească-n toată alergarea
Căci funia când e-mpletită-n trei
Este mai trainică şi cu temei
Iar ei îşi vor urma curaţi cărarea

Albul domneşte azi peste culori,
Alb de veşmânt şi alb de curăţie,
Iar mirii, împletind iubiri şi flori,
Uniţi de Domnul merg încrezători
Spre altă Nuntă, cea din Veşnicie.

Amin