Funia împletită-n trei

Când o lacrimă se scurge
Vine scumpa vindecare,
Câtă fericire-ascunde,
Dar și câtă întristare.

Doar o mamă poate ști
Când un mugur a-nflorit,
Câte grijuri a avut,
Câte nopți nu a dormit.

A trăit clipă de clipă
Bucurii de har nespus,
Iar pe Domnul l-a rugat
Celor dragi să-i fie scut.

Flori crescute în iubire
Zâmbetul i-au colorat,
Sufletul i-a fost tot timpul
În nădejde ancorat.

Din grădina ce-a păstrat-o
În miroznă-nfloritoare,
Vine timpul când privește
Cum îi pleacă iar o floare.

Oricât și-ar ascunde chipul
Sufletul, îi simte lipsa,
Locul ei putând să-l umple
Doar nădejdea și credința.

I-a păstrat mireasma pură,
Ca acel ce o culege
Să o poată prețui
Ca pe sufletul pereche.

Și-ar dori și peste ani
Chipul strălucind să-i vadă,
Iar acel ce a cules-o
S-o iubească, s-o-nțeleagă.

Funia împletită-n trei
Să le-ajute căsnicia,
Sfat la Dumnezeu să ceară
Și doar Lui să-i facă voia.

Să-și dorească-asemănarea
Cu acea a lui Hristos,
Când în zori, privind la cer,
Vor vedea cerul frumos.

Soțului, să-i fie reazăm
Și la bine și la greu,
Iar el, să-i aline dorul
Și să-i fie un soț fidel.