Funia împletită în trei

《Apoi mi-a zis: "Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!" Apoi mi-a zis: "Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!"》
(Apoc. 19:9)

Stãm înaintea Ta, Stãpâne Mare
Şi Te rugãm, revarsã puţintel
Din tot ce-nseamnã BINECUVÂNTARE,
Peste Debora şi peste Ionel!

E ziua bucuriei lor, Pãrinte,
Când Te rugãm, noteazã-n carneţel:
De amândoi spre a-Ţi aduce-aminte,
Cum de Debora, aşa şi de Ionel!

Stãm ridicaţi, cu-ntreaga Adunare,
Şi ţin în mâna mea un bileţel
În care scrie: "Cerem îndurare
Pentru Debora şi pentru Ionel!"

Numai Tu, Doamne, poţi, cu-a Ta putere
Sã le faci cãsnicia un castel,
Un drum deschis şi fãrã bariere
Sã poatã merge amândoi pe el! ...

Îngemãnaţi, ca rima-n poezie,
În dulci acorduri, ca un cântecel.
Cum astãzi sunt, în veci am vrea sã fie,
Sora Debora, fratele Ionel!

Cu bunã înţelegere în casã,
Nu cu asprimea unui colonel;
Şi-atunci şi har şi bucurii se lasã
Peste Debora şi peste Ionel.

Şi-aşa cum zice-n treacãt autorul
Al unei cãrţi din Vechiul Testament,
Zilele bune trec, cum trece norul
Fãrã vreun zgomot, fãrã argument...

Trãi-va viaţã lungã şi ferice
Acel ce are vrednice-ajutoare;
Dar vai de cel ce cade din picioare
Fãrã sã aibã cine sã-l ridice!

Acum, când spre Ionel, când spre Debora
Cu ochi de-ngãduinţã sã privim,
Sã le urãm "Drum bun!", amândurora,
Din inimile noastre, unanim.

☆

Stimaţi nuntaşi, sã zicem: "Doamne-ajutã!"
Cãci mirii noştri, ca doi porumbei,
Vã mulţumesc frumos şi vã salutã
Cã sunteţi azi alãturea de ei!