E dragostea

Pornește dintr-o joacă, o privire, un zâmbet,
Tresari, parcă te strânge și te prinde, te momește,
Revine tot mai des să-ți fure somnul ca un foșnet,
Îți intră-n gînduri, ușor ușor te cucerește.

Nu știi ce ai? ! zâmbești, vorbești, mărturisești,
Spui tot, visezi, ceața se împrăștie învăluită de un viitor luminos,
Temerile din trecut, dispar! planuri noi începi să făurești
Te-ntărești, prinzi curaj, și-ncepi s-ai sens, ce lucru misterios. .

Te-ai schimbat, de nerecunoscut, foarte ciudat,
Vulnerabil și totuși la adăpost, ești tot tu, dar altfel, transformat
Îndrăznești să acționezi, te sacrifici, devii ușor de-nduplecat,
Ce lucru minunat, ai forțe noi, greul devine ușor de realizat.

Cum s-a întamplat? De unde această forță de schimbare?
Oare Cine-a gândit această neînțeleasă modelare?
E El, marele Meșter, doar El putea s-o făurească,
Cea mai puternică din toate, gata ca totul să urnească.

E dragostea, fără sfârșit, în veci nepieritoare,
Iubind te schimbi, dând te-mbogățești, jertfind primești,
E în noi, mocnind sublim, stând în ascunzătoare,
Las-o sa zboare, va pregăti comori pentru viața viitoare.

La-nceput e ușor, e darnică, mocnește de la sine,
Dar crescandu-te, are pretenții și așteptări de la tine,
Caută lemne, n-o lăsa să se stingă, e prea frumoasă,
Privește la Cristos, dă tot pentru a ta mireasă.