Din depărtările întinse

Din depărtările întinse

Din depărtările întinse
V-ați adunat la un popas,
Cu inimile larg deschise
Pentru-al iubirii dulce glas
Și-apoi, cu hotărâri precise
În viață faceți primul pas.

Acum vi-i inima grădină
De flori bogat înmiresmate,
Ardoarea – rouă în lumină,
Străluce blândă peste toate
Iar bucuria-n ea-i divină
Și inspiră mersul mai departe.
Mă rog ca Domnul să vă țină
Exact la fel până la moarte!

Pe drumul vieții minunat
V-a adunat frumos iubirea
Și Dumnezeu v-a încununat
Cu binecuvântări unirea
Să nu uitați că v-a trasat
Spre-ale Cerului splendori, menirea.

De bucurie-acum vi-i plină
Suflarea voastră și simțirea
Dar mai târziu poate-o să vină
Necazu, ispita, amăgirea...
Și-atuncea Domnul să vă țină
La fel de vie strălucirea!

Scăldat vi-i sufletu-n lumină
Și fascinantă vi-i împlinirea
Dar și încercări o să mai vină...
Să nu uitați de însuflețirea
Și părtășia cea divină
Ce-n veci vă va întări unirea.

La Tronul harului divin
V-ați aplecat plini de credință
Și pentru orice vremuri vin
Vă va da Domnul biruință
Doar voi siliți-vă deplin
Să-L păstrați viu în conștiință.

17/08/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)