De dragul Cãsniciei

Când Domnul şi-a întors privirea
Din Cerul sfânt cãtre pãmânt
şi a vãzut cã tot e bine
Ce-a fãurit cu-al Sãu Cuvânt:
Pãmântul cu vieţuitoare,
Cu pomi şi flori dupã culoare.
Cu pãsãri ce zburau în zare
Cântând slavã Celui care,
le-a creat pe fiecare...

Dar gradina cea frumoasã
Edenul cel minunat,
Plin de pãsãri, flori şi ape
Nu avea un împãrat.
Atunci Domnul din iubire
Din ţãrâna şi din lut,
şi suflându-i duh de viaţã
Pe Adam El l-a fãcut.

Iar din coasta lui pe Eva,
Ajutorul minunat.
şi-astfel în Edenul veşnic
Familia s-a închegat.

În rãcoarea zilei
Domnul, adesea cobora
Ca sã stea cu ei de vorbã
şi îi binecuvânta.

şi de-atunci când e o nuntã
Domnul vine prin cuvânt
şi dã binecuvântarea
Celor ce-s sub legãmânt.

Pentru tine mire...
şi pentru a ta soţie
Domnul slavei se coboarã
Chiar de sus din veşnicie.
Mâna-ntinde cu iubire
şi vã binecuvânteazã
Voi doar sã pãstraţi iubirea
Si credinţa veşnic treazã.
Si mânã-n mânã sã pãşiţi
Prin lupta mântuirii
Pe care-o veţi avea de dat
Pãcatului şi firii.

Iar Domnul vã v-a da puteri
Sã biruiţi furtuna.
Cã cine luptã pe genunchi
O biruie întruna.
Iar cãsnicia de-o pãstraţi
Curatã şi-n iubire,
Veţi fi i-acolo-n veşnicii
Mireasã lângã Mire.


Mariana Trîncã