Căsătoria (Mal. 2.16; 1 Cor. 7.10-11; Evrei 13.4)

Căsătoria (Mal. 2.16; 1 Cor. 7.10-11; Evrei 13.4)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Pe toate, Domnul le-a creat la început (Gen. 1.1; Col. 1.17; Evrei 1.10; Ioan 1.1-3)
Prin Sfântul Său Cuvânt, să fie foarte bune. (Gen. 1.31; Ier. 10.12; 51.15; Rom. 11.36)
Tot ceea ce-i în Universul cunoscut, (Iov 41.11; Ps. 104.24; Is. 44.24; Zah. 12.1)
Şi ce nu pătrunde a noastră raţiune. (Col. 1.16)

După crearea condiţiilor în care (Gen. 1.3-10,14-18; 2.5-6,8-14; Iov 38.4-6)
Fiinţele puteau lesne să vieţuiască, (Gen. 1.11-12,20-25,30; Iov 38.8-41; 39.1-30; Ps. 104.5-30;)
Domnul creă omul, ca o-ncununare (Gen. 1.26-27)
A tot ceea ce el urma să stăpânească. (Gen. 1.28)

Adam creat de Dumnezeu a fost bărbat. (Gen. 2.7)
Domnul creă femeia din coasta lui Adam. (Gen. 2.21-22)
Şi bunul Dumnezeu i-a binecuvântat (Gen. 1.28)
Să crească, să rodească lăstari din neam în neam. (Gen. 1.28)

Copiii Domnului au fost căsătoriţi (Gen. 2.18,22-25)
În rodnica grădină de către Dumnezeu. (Gen. 2.15,21-22)
Adam şi Eva, chiar de Domnu-au fost uniţi, (Matei 19.6; Marcu 10.9)
Un singur trup să fie, la bine şi la greu. (Gen. 2.24; Matei 19.5-6; 1 Cor. 7.4-5)

Din trupu-acesta familia va creşte; (Deut. 24.5; Ps. 107.41; Ef. 3.15)
Şi-n Avraam, de Domnu-i binecuvântată (Gen. 12.3; 28.14; Mal. 2.14)
Şi astăzi; iar de familia trăieşte (Gal. 2.20; Evrei 10.38)
În credinţă, ea are-o viaţă minunată. (Prov. 5.18-19; Cânt. 2.9-14; 4.1-15; 7.1-12; 1 Petru 3.2)

Orice bărbat care-i de Domnul mântuit, (1 Tes. 5.9)
Soţia şi-o iubeşte, cum şi Domnul Isus (Ef. 5.25,29-30; Col. 3.19)
Iubeşte-a sa Mireasă-n mod desăvârşit; (Ioan 10.11,15; F. A. 20.28)
Faţă de-orice femeie, soţia-i mai presus. (Prov. 5.18-19)

Fiindu-i dragă, mereu e cuviincios, (1 Cor. 13.5)
Răbdarea-i îndelungă îl face calm mereu, (1 Cor. 13.4)
Şi pe soţie, el nicicând nu-i mânios, (1 Cor. 13.5)
S-o preţuiască-ntruna, lui nu îi este greu. (1 Cor. 12.26; 16.18; Fil. 2.29; 1 Tes. 5.13)

Când nu-i place cum a lucrat, n-o ia la rost, (Prov. 17.27; 2 Tim. 2.24)
Şi orice stângăcie de-a ei sau chiar rateu, (Ef. 4.2; Col. 3.13)
Acoperă cu drag, de parcă n-ar fi fost, (1 Cor. 13.7)
Căci e unit cu Domnul, şi este bun mereu. (Ioan 14.20; 1 Cor. 6.17; 13.4)

N-are gânduri rele şi n-o pizmuieşte, (1 Cor. 13.4-5)
Şi laude de sine nu-i străbat fiinţa, (1 Cor. 13.4)
Ca să n-o supere, el nu se mândreşte, (1 Cor. 13.4)
De dragul ei acceptă chiar şi suferinţa. (1 Cor. 13.7)

Şi soţul fiind unit cu-a sa soţie, (Matei 19.5-6; Marcu 10.9)
Cu drag o îngrijeşte, ca şi pe trupul său; (Ef. 5.28-29; 1 Tim. 5.8)
Ei păşesc cu toate cele în frăţie (Matei 19.5-6)
Pe calea mântuirii, de-i drumul bun sau rău. (Marcu 10.7-8; 2 Cor. 2.15)

Soţu-i mai puternic, soţia-i vas mai slab. (1 Petru 3.7)
Ce-i delicat, de îngrijire-are nevoie; (Is. 1.17)
El o ocroteşte, fiind paşnic, suav, (Ecl. 7.12)
Şi astfel împlineşte a Domnului voie. (Prov. 5.18-19)

Orice soţie de Domnul mântuită, (1 Tim. 2.15)
Îi e supusă soţului în toate cele (Ef. 5.24)
Ca Domnului; ea e demnă şi cinstită, (Prov. 12.4; 31.10; Ef. 5.22)
Atât în zile bune, cât şi-n zile grele. (Prov. 31.10-29)

Când nu-i supusă, ea poate să se teamă, (Ef. 5.33)
Că Domnu-a rânduit-o ca un bun ajutor; (Gen. 2.18)
Când grăieşte soţul, să ia bine seamă, (1 Cor. 7.3-5)
Şi va avea la Tatăl, un bun Mijlocitor! (1 Tim. 2.5)

Şi bunul nostru Dumnezeu a poruncit (1 Cor. 7.10-11)
Ca soţii să nu se despartă niciodată, (Matei 19.5; Marcu 10.9)
Că, de se desface ce Domnul a lipit, (Matei 19.5; Marcu 10.7-8)
Fiecare parte va fi rău vătămată! (Mal. 2.16)

Căsătoria durează pân’ la moarte, (Rom. 7.2; 1 Cor. 7.39)
Că bunul Dumnezeu urăşte despărţirea. (Mal. 2.16)
Toţi cei ce vor ca de rai să aibă parte, (Ps. 34.12-16)
Orice s-ar întâmpla, nu părăsesc unirea! (Mal. 2.15; 1 Cor. 7.10-14)

Persoana despărţită de-al său partener, (1 Cor. 7.15)
Care, cu un altul, se recăsătoreşte, (1 Cor. 7.11)
Nu e pe calea-ngustă care duce-n cer, (Ps. 119.166; 1 Cor. 7.10)
Căci astfel, chiar contra sa, ea păcătuieşte. (Marcu 10.11-12; Luca 16.18; Rom. 7.3; 1 Cor. 6.18)

Pentru ca unirea să poată dăinui (Mal. 2.16; Matei 19.6; 1 Cor. 7.10)
Trebuie ca-n Domnul să fie ea făcută. (Iosua 23.12; Dan. 2.43; 1 Cor. 7.39; 2 Cor. 6.14)
Dacă, fiecare de El se va lipi, (1 Cor. 6.17)
Unirea lor nu va putea fi desfăcută. (Gen. 2.24; Marcu 10.9)

Soţ şi soţie, vine Cerescul Mire! (Matei 25.1; Apoc. 22.17)
De vreţi să-I fiţi mireasă, să ascultaţi de El! (Evrei 5.9; Apoc. 21.2-3)
Voi să vă smeriţi, ca Domnul să v-admire! (2 Sam. 22.28; 2 Cron. 12.7; Ps. 119.75; Prov. 15.33; 16.7,19; 22.4; 29.23; Is. 57.15; Mica 6.8; Ţef. 2.3; 3.12; Luca 18.13,14; Ef. 4.2; Fil. 2.3; Col. 1.10; 3.12; 1 Tes. 4.1; Iacov 4.6; 1 Petru 5.6)
Şi a trăi ca Domnul, să fie-al vostru ţel! (Ioan 15.5; 1 Ioan 2.6; 4.17)

Corneliu şi Andrei şi-orice bărbat ai fi, (1 Cor. 7.3)
Irina, Lidia şi oricare soţie, (Prov. 18.22; 19.14)
Nicicând să nu uitaţi, oricum vă veţi numi, (Prov. 3.1; 4.5)
Că Dumnezeu e martor la căsătorie! (Mal. 2.14)

Şi pân’ la capăt să duceţi mântuirea, (Fil. 2.12)
Ca-n veşnicie voi cu Domnul s-aveţi parte! (Evrei 5.9)
Mereu să vă fie ca astăzi iubirea, (Prov. 5.18-19; Ecl. 9.9; 1 Cor. 7.2-5)
Şi de-aţi zis “da”, tot “da” să fie pân’ la moarte! (Rom. 7.2; 1 Cor. 7.39)

Ca sărbătoarea ce-i la căsătorie, (Ps. 42.4)
Să dăinuiască-n voi cât veţi avea suflare, (Iov 34.14-15)
Să-L păstraţi pe Domnu-n inimi sine die! (Ef. 3.17)
Căci unde este Domnul, este sărbătoare! (Is. 52.1)