Cântarea Cântărilor capitolul 8

¹ O, de-am fi frați de-același sân,
frați dulci de-aceeași mamă,
când Te-aș-ntâlni, Te-aș săruta
și-n drum, n-aș ține seamă.

² Te-aș strânge
și la maica mea,
în casa ei
Te-aș duce,
și ea m-ar învăța să-Ți dau vin parfumat și dulce.

³ Iubitul, Stânga Lui cu drag sub capul meu Și-o-ntindă,
și Dreapta Lui
la sânul Lui cel sfânt
să mă cuprindă.

⁴ O, fiice din Ierusalim, vă rog, vă rog fierbinte,
să nu treziți iubirea cât nu vine ea nainte.

⁵ Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie,
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii,
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

⁶ Ca o pecete să mă pui pe inimă și mână.
Mai tare-i dragostea,
cît nu-i
vreo moarte s-o răpună...
Iar gelozia-i de ne-nfrânt
cât iadul stă să crească
și jarul ei e-un jar aprins,
o flacără cerească.

⁷ Nu-s ape
cât ar fi de mari
ca dragostea s-o stingă,
nici râuri n-o pot îneca,
nici vânturi nu-s s-o-nvingă.
De-ar da un om averea lui
și casa lui întreagă,
iubirea n-ar putea plăti, - ocară-o să culeagă!

⁸ Aveam o soră mititea ce nici sân încă n-are,
când o să-i vină pețitori, noi ce-i vom face oare?

⁹ De este zid,
zidi-i-vom zimți de-argint,
iar dacă-i ușă,
o vom închide cu un lemn de cedru și cătușă.

¹⁰ Eu sunt un zid
și sânul meu ca turnul se va face...
În ochii Lui eu trec așa ca una ce-are pace.

¹¹ Avea o vie Solomon, la Baal-Hamon,
o vie
și-a dat-o pentru multe mii de sicli
cu chirie.

¹² Dar via mea, ce este-a mea, o țin eu
pân-la moarte,
ia-ți Solomoane banii tăi
și-a paznicilor parte.

¹³ Tu care locuiești grădini,
prieteni dragi Te roagă
binevoiește, fă s-aud vorbirea Ta cea dragă...

¹⁴ Vin’ mai curând Iubitul meu
să-Ți fiu pe veci în preajmă,
vin’ ca gazela,
ca un cerb
pe munți plini de mireasmă.