Cântarea Cântărilor capitolul 2

¹ Eu sunt o rază din Saron un crin din văi încete...

² Cum crinul între spini, așa-i
Iubita Mea-ntre fete...

³ Cum între-ai codrului copaci e-un măr cu roade grele,
așa-ntre tineri e de-ales Iubitul vieții mele.
Cu-atâta drag aș sta mereu în umbra Lui cea dragă,
de rodul Lui cel dulce-n miez mi-e dulce gura-ntreagă.

⁴ În casa de ospăț m-a dus Cel Drag al meu, cu Sine,
și ca un steag frumos era iubirea-I pentru mine.

⁵ Cu struguri dulci mă-nviorați
și mă-ntăriți cu mere,
căci sunt bolnavă și-am slăbit de-a dragostei durere.

⁶ Să-Și pună Mâna stângă El sub capul meu fierbinte
și să mă strângă Dreapta Lui cu-nfiorări preasfinte...

⁷ O, fiice din Salem vă jur pe-a câmpului gazele,
iubirea n-o treziți degrab - iubirile-s prea grele.

⁸ Al Preaiubitului meu glas l-aud...
O, iată-L vine,
săltând pe munți și peste văi,
grăbindu-Se-nspre mine.

⁹ Cum seamănă Iubitul meu cu puiul de gazele,
ah, iată-L lângă zid,
la geam,
Se uită prin zăbrele...

¹⁰ Cu glasul Lui iubitul meu grăiește și suspină:
- Iubito scoală-te și vin’
Frumoaso dulce, vină!

¹¹ Căci iată iarna a trecut... Și ploaia...
Nu te teme.

¹² S-arată florile pe cîmp...
e-a cântecului vreme,
s-aude glas de turturea prin câmpuri înverzite.

¹³ Și roadele-n smochinii mulți sunt gata pârguite,
și viile-nflorite-mpart mireasma lor divină...
Iubito scoală-te și vin’
Frumoaso dulce, vină...

¹⁴ Tu porumbiță dintre stânci, ascunsă-n locuri grele,
arată-Mi fața ta
și dă-mi răspuns iubirii Mele,
fă graiu-ți dulce să-l aud și vorba ta, duioasă,
c-atât de dulce-i glasul tău
și fața ta frumoasă...

¹⁵ O, prindeți vulpile cu pui
și orice vulpe mică,
că-a noastră vie-n floare-acum
ne-o scutură și-o strică.

¹⁶ Al meu e Preaiubitul meu
și eu a Lui,
întreagă,
El între crinii minunați Își paște turma-I dragă...

¹⁷ Până-n răcoarea de-nserat când umbra se lungește,
întoarce-Te Iubitul meu, - și viața-mi fericește -
Întoarce-Te săltând grăbit cu pas de căprioară,
toți munții care ne despart să-i treci...
O, vino iară...