Ah, iubire...

Ah, iubire...
autor: Nichifor Nicu
27/03/2025. ora: 00:35

Ah, iubire, tu ce sfărmi ghețare,
Tu ce schimbi destinul lumii-ntregi,
Tu ce treci și punți, dar și hotare,
Numai tu mai știi să înțelegi.

Ah, iubire, răză peste ploaie,
Mângâiere-n noaptea fără vis,
Tu îmi ești și leagăn, și văpaie,
Și-al speranței tainic paradis.

Ah, iubire, cântec fără moarte,
Ce răsuni în suflet ca un dor,
Tu îmi ești și steaua de departe,
Și al vieții cald și sfânt fior.

Ah, iubire, zbor de rândunică,
Mugur ce-nflorește-n aspru ger,
Ești sămânța-n brazda cea adâncă,
Ploaia blândă-n viscolul sever.

Ah, iubire, freamăt de pădure,
Lacrimă ascunsă-ntr-un sărut,
Tu îmi ești și foc, și vorbe dure,
Ești tăcerea gândului pierdut.

Ah, iubire, tainică poveste,
Tu renaști în inimi zi de zi,
Tu ești visul care nu se risipește,
Ești lumina ce nicicând nu va pieri.

Ah, iubire, dor ce nu se stinge,
Flacără-ntr-un suflet răvășit,
Tu ești glasul care mă convinge,
Că-n iubire trebuie trăit.

Ah, iubire, val pe mări rebele,
Rupere de nori și cer senin,
Tu îmi scrii pe tâmple clipe grele,
Dar și versuri calde din divin.

Ah, iubire, fluture pe floare,
Vis purtat de vânt prin lumi de fum,
Tu-mi aduci și soare și ninsoare,
Dar rămâi cu mine pe același drum.

Ah, iubire, cântec fără noapte,
Dor ascuns în suflet neștiut,
Tu îmi ești și rug, și blânde șoapte,
Cel mai sfânt și pur necunoscut.

Ah, iubire, har din cer trimisă,
Darul cel mai sfânt și mai curat,
Tu ești vocea Domnului aprinsă,
Peste al meu gând întunecat.

Ah, iubire, lege nesfârșită,
Scrisă-n cer de mâna Celui Sfânt,
Ești alin pentru o inimă rănită,
Ești toiagul celor care încă plâng.

Ah, iubire, glas din nemurire,
Alfa, Omega-n veșnic legământ,
Tu cobori din sfânta Lui iubire,
Scrisă-n duh, în stele și în vânt.

Ah, iubire, cale spre Cetate,
Drumul drept ce duce către rai,
Ești în El, izvor de bunătate,
Și prin El, putere-n veci tu ai.

Ah, iubire, cântec din Lumină,
Ești răspuns la rugi înlăcrimate,
Mână sfântă, blândă și divină,
Ce ridică inimi frânte-ndurerate.

Ah, iubire, puls din veșnicie,
Râu ce curge lin spre infinit,
Tu ești raza sfântă ce îmbie
Sufletul să creadă-n ce-ai promis.

Ah, iubire, har nemăsurat,
Scutul meu când lumea mă rănește,
Ești din Dumnezeu, ești un dar curat,
Gura Lui ce-n taină îmi vorbește.

Ah, iubire, foc ce nu se stinge,
Pace blândă-n valul tulburat,
Numai Dumnezeu prin tine-nvinge
Tot ce-a fost durere și păcat.

Ah, iubire, cheia mântuirii,
Calea către cer, prin jertfa Sa,
Tu ești taina dată omenirii,
Și prin Domnul dăinui pururea.