Zorii Dimineţii

Privesc cum soarele apare dimineaţa
Să dea lumină pe întreg pământul,
Iar florile zâmbesc, văzând cum ceaţa
Dispare iar; Apoi deschid veşmântul.

Când îşi deschid petalele frumoase
Lăsând să iasă, a lor miros plăcut!
Ce taină Doamne-n ele sunt ascunse!
O, cât de mare Eşti şi cât de Sfânt.

Cum foloseşti lumina în lucrare
Pentru pământul care L-Ai creat!
Şi ce splendori, sunt puse în mişcare
De Tine Dumnezeule Prea-Înalt!

Ai dat o Doamne soarelui puterea
Ca să deschidă mugurele-n creangă
Căci de la Tine are-nvrednicirea
Ca să lucreze, pentru fiinţa dragă.

Pământu-ascunde-n el bobul curat
Şi-aşteaptă să-şi sfârşească germinarea!
Din bob, apare spicul cel bogat,
Şi astfel şi-a îndeplinit lucrarea.

Norii-şi deschid cămările de apă
Revarsând ploaia, pe-un pământ uscat
Apoi tot ce-are viaţă, dă să-nceapă,
Mişcarea lor din ordin ce li-i dat.

Când zori-apar cu raze de lumină
Din adormire totul se deşteaptă
Şi păsările cu-a lor coardă fină
Încep cântarea lor cea preferată.

O, ce frumos, să stai şi să admiri,
Al lor concert atât de minunat!
Parcă trăieşti numai din amintiri
Pe Ţărmul Sfânt al Celui Prea Înalt.

Parcă s-a încheat cu noaptea vieţii
Iar zorile abea au început,
Ce minunat căci Soarele dreptăţii
Şi nouă-n cer un loc ne-a pregătit.

Ce har să ştii că în amurgul vieţii
Vei fii cu Domnul în eternitate,
Cu-Acela care a dat tot sens vieţi
Să locuieşti în lumile preaînalte

Eternitatea am căpătat-o în dar
Când a venit Isus din nemurire!
Prin moartea Lui primit-am şi noi har
Să fim cu EL acolo-n strălucire.

Amin.