Nu descuraja-n cuptor

De crezi că nu mai e scăpare
Și deznădejdea te-a cuprins,
În suflet simți doar întristare,
Te vezi de greutăți învins.

Durerea trupul îți cuprinde,
Prietenii s-au depărtat.
Ai vrea să auzi vorbe blânde,
Dar te simți foarte încercat.

Aș vrea să îți aduc o veste:
Întâi, chiar Domnul a purtat
A ta povară și durere
Și, cu iubire-a măsurat

Durerea — să nu te doboare,
Să nu te piardă în cuptor,
Ci să-ți testeze-a ta valoare
Și de rămâi încrezător.

C-a spus de veacuri: „Sunt cu tine,
Cu niciun chip n-am să te las
Și, mai ales când boala vine,
Eu sunt cu tin' la orice pas!”

Acum, când e aprins cuptorul,
De-i testată-a ta credință,
Rămâi pe stâncă, lângă Domnul —
El aduce biruință!

Sau, poate în cuptor te aflii
Să ardă zgura, murdăria,
Dar, la sfârșitul curățirii,
Bucuros primești cununa.

Însă, se poate încercarea
Să bată-n poarta vieții tale,
Pentru a fi îmbărbătarea
Acelor obosiți pe cale.

De trebuie a ta ființă
Să fie modelată-n foc,
Rabdă această suferință
Să moștenești în ceruri loc.

Acol’ uita-vei pe vecie
C-ai plâns vreodată pe pământ!
Acolo va fi doar bucurie,
Vom fi-mpreună cu Cel Sfânt!

Prin toate ce apar în viață,
Păstrează-ți speranța vie,
Căci, prin toate, Domnu’-arată
Că niciodată nu întârzie.

Nimic de tine nu se-atinge
Decât prin voia Domnului.
Când El va spune că ajunge,
Izbândă va da brațul Lui.

Îți mulțumesc, Doamne Isuse,
Că ești cu noi în suferință
Și un Cuvânt rostit de Tine
Aduce pe loc biruință!