Ziua răpirii

În strai de ignoranţă şi sfidare
Pământul se îndreaptă spre abis,
Deşi se-aude parcă tot mai tare
Vocea profeţilor, din depărtare,
Spunând cu îndârjire: Este scris!

Se-arată profeţiile-mplinite,
Dar cine pune azi pe ele preţ?
Cei care cred, excepţii fericite,
Au sufletele prea ades rănite
De-al lumii nedisimulat dispreţ.

Dezmăţ, minciună, ură, nepăsare
Inundă lumea tot mai violent,
Dar cei curaţi privesc, sperând, spre zare
Şi iată că apare, da, apare
Un fenomen ce n-are precedent!

Pe nori de aur, foc şi strălucire,
Vestit de trâmbiţa lui Dumnezeu
Şi glas de-arhanghel care dă de ştire,
Vine Isus, multaşteptatul Mire,
În glorii împletite-n curcubeu.

Se-aprind în inimi sfinte simţăminte
Într-un torent încins de bucurii,
Şi, având slava ca îmbrăcăminte,
În trupuri noi ies sfinţii din morminte
Şi se alătură sfinţilor vii.

Mireasa lui Cristos este răpită
Să-şi întâlnească Mirele pe nor;
Da, cea hulită, cea dispreţuită
Se-nalţă-acum în slavă, fericită,
Având iubirea aripă de zbor.

Pământul e cuprins de uluire,
Oameni dispar în chip miraculos
Dar totu-i scris, şi-acum e o-mplinire:
Se-nalţă spre eterna fericire
Biserica, Mireasa lui Cristos.

Amin