Ziua Domnului--part.II

Ziua Domnului

Domnul va face dreptate celui apăsat,
Ce în plans şi rugăciune, tot mereu a stat.
Celui ce striga Osana cu harul de sus,
Şi în haine de lumină după cum s-a spus.

Cu fapte de umilinţă şi de pocăinţă,
Cu credinţă ce arată ca e biruinţă.
Celui ce a petrecut mare nedreptate,
Ce striga lui Dumnezeu plangand in cetate.

Celui ce dădea la alţii plin de milă mare,
Avea harul de a da, de ajutorare.
Celui ce nu avea parte de păcat în trup,
Ca s-a spălat în a Lui sange de la început.

Celui ce cărarea vieţii o ducea smerit
Printre glasuri de copii care i-a primit,
Celui ce predase viaţa cu dragoste pe cale,
Ce jertfirea o făcuse poarta de intrare.

Ce nu atingea păcatul, nici în gand să vie,
Care se lupta statornic să scape de robie.
Celui ce în umilinţă a păşit pe cale,
Care avea şi credinţă în înstramtorare.
Celui ce în dar primit-a harul înstiinţării
Şi cu el slujea pe alţii în clipa cercetării.
Celui ce iubirea sfantă fără şovăire,
A fost salba lui în viaţă pană la răpire.

Şi ce mulţi vor fi acolo oşti nenumărate,
Vor împresura mulţimea ca şi o cetate.
Dar în care parte anume asta nu se vede,
Unde va fi judecata care azi o credem.

Unde va fi dus poporul şi iadul de jos,
Unde va fi-nvingătorul cu Domnul Cristos.
Care parte are harul de a fi cinstit,
Cu chemarea şi cu viaţa fără de sfarşit?

Nu vom şti dar timpul trece, Biblia o dovedeşte,
Că Isus cand va veni, loc la dreapta ne găseşte,
Şi cu drag aşteaptă Domnul pe ai Săi copii,
Care au primit arvuna şi cu El vor fi.

Care îl strigă pe nume care s-au sfinţit
Care plang în rugăciune, cu cei ce l-au iubit.
Care stau în aşteptare gata să-şi ia zborul,
Ei nu au timp de pierdut că vor fi cu Domnul.

Ei in clipe de acum, ştiu ce să mai facă,
Nu vor sta nepăsători că vor merge acasă.
Nu vor aţipi pe cale că sunt pregătiţi,
Ca în ziua de pe urmă, sa fie sus răpiţi.

Să întampine pe Domnul cand pe cer apare,
Să se bucure că iată clipa de plecare
S-a lăsat în grabă jos pe acest pămant,
Ca să împlinească voia Domnului cel sfant.

AMIN