Ziua cea mare

Curând, din tainica splendoare!
Va reveni Isus, ca un judecător.
Oare? Putea-vom sta, noi în picioare?
Ştiind că n-am lucrat, pe-al Lui ogor.

Noi prea puţin ne-am ostenit prin lume!
Pentru locaşul sfânt şi glorios;
Putea-vom să primim măreţul nume?
Un nume sfânt ce ni la dat Cristos.

Noi n-am ieşit o Doamne în grădină
Ca să lucrăm în via Ta Isus;
Mai bine-am stat şi-am odihnit în tihnă,
Nepăsători de tot ce ne-ai promis

Ne ostenim mereu pe-acest pământ
Uitând că suntem numai călători! ... ,
Nu ne gândeam prea-mult la locul sfânt
Şi nici la-al cerului sfinte comori.

Noi murmurăm mereu în alergare
Şi nu găsim nimica ce ne încântă!
Când ne gândim la lumea viitoare
Credem că-i vis, povestea ce-a perdută.

Mă înspăimântă gândul veşnicii,
De şi-l doresc Isus cu-atâta dor!
Oh, mai coboară o rază a iubirii,
Ca să putem fi gata pentru zbor.

Mai pune Doamne-n inimă-o dorinţă
După locaşul sfânt şi glorios!
Sădeşte-n noi al cerului speranţă,
S-ajunngem sus în locul glorios.

Cănd vom sfărşi noi drumul alergări,
Vrem să fim gata Doamne pentru zbor! ...
Ne arde-n inimi dorul revederii,
De locul sfânt cu-al cerului ogor.

De ţara-n care-ţi cântă Heruvimii!
Şi garda Ta cerească -ţi dă onoare.
Vrem să urcăm pe razele luminii,
Să fim acol’ la marea sărbătoare.

Îndreaptă-ne privirea înspre cruce,
Ca să-nţelegem ce mult ne-ai iubit.
Şi să putem în ceruri a ajunge,
De pe pământu-acesta oropsit.

Şi-acolo să trăim noi nemurirea,
Cu sfinţi tăi din ţara minunată!
Şi să gustăm o Doamne fericirea,
Ce nică ieri nu poate fi aflată.

Mai curăţeşte-Ţi aria Stăpâne
Mai scoaate-Ţi lucrători în via Ta
Mai umplene de râvnă pentru Tine
Şi toate-acestea-n cer ne va lua.

Căci suntem slabi şi-n drumul alergări
Noi ne-am legat de lucruri care pier.
Coboară Doamne-n clipa înserări
Şi leagăne de Tine şi de cer.