Ziua cea de sărbătoare

Vine clipa, vine ziua, cea de mare sărbătoare,
Pân-atunci suntem cu toții, adunați la închinare,
Pe genunchi în rugăciune, astăzi stăm în mijlocire,
Dar Isus mai mult așteaptă, mijlocire în trăire.

Pe pământ pășim cu toții, spre-acea Țară... Paradis,
Este ea adevărată, chiar de este ea un vis,
Dar Cel sfânt nu vrea doar pașii să pășească-n nemurire,
Ci pe drum spre Țara sfântă ei să fie în slujire.

Dar și mâinile ce astăzi ridicate stau în sus,
De la ele fapte-așteaptă, Regele preasfânt Isus,
Când spre ceruri îndreptate, ele sunt... ar vrea să fie,
Doar curate, a lor strigăt să se-audă-n veșnicie.

Nu vrea noi să fim doar umbre, în grădină pe pământ,
Să fim cei care ascultă, glasul cel duios și blând,
Dar El vrea ca ascultarea, ea să fie din iubire,
Însoțită-ntotdeauna, de-o curată împlinire.

Să privim doar înainte, asta Dumnezeu ar vrea,
Dar privirea să nu fie, goală înspre slava Sa,
Ea de gând să fie dusă... îndreptată doar în sus,
Ce-i curat și-ntotdeauna, după voia lui Isus.

Chiar de azi mereu ne spune, gura larg mereu să fie,
Ea deschisă... doar să cânte, să nu murmure-n pustie,
Și din ea să se audă, laude... dar ar mai vrea,
Singură să nu mai strige, ci și inima cu ea.

După voia Ta Isuse, noi am vrea să fim mereu,
Pasul nostru și trairea, numai după placul Tău,
Vrem pe drumul către Tine, să ne fie zi de zi,
Până-n clipa-n care Doamne, pentru noi vei reveni.