Zidul (part.I)--trecerea Marii Rosii-

Zidul

Un rasarit de soare, se-ntinde in natura.
O zi prea minunata cu har fara masura.
Un clip ce niciodata, nu l-as fi putut facea,
E azi parca aievea, sta inaintea mea.

Si insotit de valuri de muzica-n gandire,
Trebuia sa vin sa scriu, a Domnului voire.
Ca ma-nsotea, distant, de lumea de afara,
Aceiasi melodie, ca si odinioara.

Si chiar de intrerupt-am dupa o saptamana,
Revin aceleasi note prin Duh la indemana.
De nu as sti ce este, m-ar duce-n jos mirarea
Dar de la inaltime, se cere ascultarea.

Si slava si-nchinarea e a lui Dumnezeu,
Care ma vrea la post si sa fiu robul Sau.
C-ar dori sa imi arate ce face El de sus,
Si intre alte vremuri ce astazi au apus.

"Poporul cel fugar, statea inmarmurit,
Cu ochii plini de lacrimi si-atat de ingrozit.
Caci bat valuri in fata pe marea de temut,
Si trebuiau sa faca, popas ca la-nceput.

Ca valurile sunt si nu sa trag acuma
In urma e dusmanul ce vine, vine-ntruna.
Si inima tresare si vin pareri de rau,
Ca n-au ramas acasa in tara de la rau.

Ca n-au avut puterea sa rabde umilinta,
Au ascultat de MOISE ce le-antarit credinta,
Ca Tatal Sfant din ceruri le-a dat semnal de sus
Sa plece din Egipt in tara ce le-a spus."

-" Tu om care crezut-ai ca toti sunt neclintiti,
Ca tu vei zice vino si vin ca si loviti.
O Moise ce adus-ai acest chin pentru noi,
Ne iarta slabiciunea ca nu suntem eroi,

Suntem ca niste umbre si unde-i izbavirea,
Cand bate vantul tare si vine razbunarea.
Si tobele rasuna si vantul se-nteteste,
Si nu-i nici o salvare, ea nu se mai iveste.

Iata-i ca vin din spate, aproape e ostirea,
O ce ai facut tu Moise, adus-ai nimicirea."
Striga acum poporul de toate ostenit,
Si nu vedeau scaparea la mal cand au venit.

Si iata se arata un om ingandurat,
Ce a crezut in Domnul, cel sfant si minunat.
Moise se opreste asteapta rabdator,
Pe cer el urmareste un semn prevestitor.

Ce trista-i era starea, ce mare-i incercarea,
De nu va fi de acuma din ceruri izbavirea.
Ca toate au lasat acasa si-au plecat,
Acuma ce vor face, se intrebau indat.

Si cat de importanta fusese orice zi,
Prin voia celui sfant, spre Canaan porni.
Si au oprit la ape, la marea-nvolburata,
Pe unde drumul lor, trecea spre tinta data.


Amin