Zideste-ți azi casa pe stânca de piatră

Zidește-ți azi casa pe stânca de piatră,
Căci cel înțelept poate doar a zidi,
Nu fi un nebun ce mereu doar dărâmă,
De Domnul te teme, și-n noapte și-n zi.

Nu sta pe căi strâmbe, mândria ți-aduce,
Nuiaua în gură ce poate lovi,
Fii doar înțelept și doar plin de-ndurare,
Mereu roditor fii tu orice ar fi.

Fii blând totdeauna, blândețea să fie,
De sus coborâtă în vasul curat,
Răbdarea să-ți fie cerească creștine,
Atunci când de Domnul tu ești încercat.

Curat în vorbire să fii totdeauna,
Lumină prin ea tu să fii chiar mereu,
Priceperea care-i doar Dumnezeiască,
Tu cere căci vrea să ți-o dea Dumnezeu.

Trăirea să-ți fie-nțeleaptă în toate,
Și umblă cu cei înțelepți și vei fi,
Ca ei tu creștine, căci o-nțelepciune,
Din cei înțelepti tu o poți molipsi.

Fii soț sau soție-nțeleaptă întruna,
Tu tânăr să ceri înțelept ca să fii,
Mereu stăruiți ca lumina să vină,
Prin ea-nțelepciunea ce-i doar în vecii.

Acea-nțelepciune ce dă mântuire,
Ce poate veni ea mereu doar de sus,
Acel ce o are El este doar unul,
E-Atotînțeleptul preasfânt... e Isus.

Hrănește-ți ființa din cartea cea sfântă,
În ea-nțelepciune mereu vei găsi,
În ea călăuză-n răscruce de drumuri,
Primești... de-o citești înțelept zi de zi.

Primește mustrarea din Duhul blândeții,
Iubește-i pe cei ce doar bine-ți doresc,
Fii slab la mânie, fii slab la trufie,
Fii tu ca acei ce pe Domnu-l slujesc.

Rămâi înțelept... plin de ea-ntotdeauna,
Și cere putere de sus să primești,
Să poți să rămâi doar umil jos la cruce,
Să poți ca să taci, și doar să te smerești.