Zidește-n inimă cuvântul

Zidește-n inimă cuvântul,
Ce îl rostești Tu Dumnezeu,
Să nu mă clatin când apare,
Un timp ca azi... ce este greu.

Zidește dragostea cerească,
Să-mi fie scut în vreme rea,
Săgeților ce le aruncă,
Acel ce viața vrea să-mi ia.

Fii Tu mereu a mea Isuse,
O temelie pe pământ,
Pe stâncă sus... mult mai aproape,
De locul veșnic ce e sfânt.

Tăria mea e doar prin Tine,
Căci doar prin Tine eu trăiesc,
Spre locul pregătit eu astăzi,
Al meu pas Doamne îl grăbesc.

Lipește-mi inima de ceruri,
Privirea doar în sus să stea,
Spre locul care-i numai viață,
Ce mi l-ai dat prin jertfa Ta.

Să nu privesc spre pustiirea,
Ce este-n lumea de păcat,
Ci doar spre-acea intrare care,
În două ea s-a despicat.

Zidește-mă doar în credința,
Ce-i adevărul cel curat,
Să pot prin ea la Tine-ajunge,
În visul meu cel minunat.

Să pot atinge-n noapte steaua,
Atunci când în ascuns eu plâng,
Să trec de ea doar prin credință,
Căci îmi doresc să te cuprind.

S-ating vreau raza cea de soare,
Ce printre nori Tu o răsari,
Atunci când scutură durere,
Când îi desparți și Tu apari.

Să te ating eu vreau pe Tine,
Zidește-mă-n credinț-acum,
E cea care mă va conduce,
Spre Raiul Tău pe-al vieții drum.