Zicerea Poeţilor

Zicerea Poeţilor

Cuprinde Num. 21,7-30.

Din toate părţile răsună frenetic un glas: Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou şi să se-ntărească cetatea lui Sihon,
Căci a ieşit un foc din Hesbon, care a inaintat ameninţător,
O flacară, din cetatea lui Sihon, ce s-a răspândit fulgerător
Amintindu-ne de Domnul nostru, care străluceşte din Sion.

Ea a mistuit pe Ar-Moab, cu toate bogăţiile adunate ale lui,
Cum şi pe cei mai viteji dintre locuitorii înălţimilor Arnonului.
Vai de tine Moab, pentrucă în păcat, ai fost aruncat la coş,
Aşa te-ai pierdut, în decursul vremilor, popor al lui Chemoş
Întoarce-te şi te ridică, şi mergi pe căile sfinte ale Domnului!

El a făcut pe fiii lui fugari şi ei pretutindeni s-au împrăştiat,
Pe fecioare le-a dat roabe stăpânilor care le-au cumpărat
Şi lui Sihon, împăratul Amoriţilor, ce s-a intitulat învingător,
Dar noi am aruncat cu toată puterea cu săgeţile asupra lor
Şi-n puterea Domnului nostru, pentru gloria Lui am luptat.

Din Hesbon, până la Dibon, ţara întreagă, este în paragină!
Totul este nimicit dintr-o dată, şi stâlpii tăriei lui se clatină,
Am pustiit până la Nofah, şi am răsturnat puterea tăriei lui
Care se întindea până la Medeba, prin Cuvântul Domnului
Înlăturând cu precădere, orice sărbătoare şi orişice datină.

Flavius Laurian Duverna
24 ianuarie 2008