Zgârcitu-i traistă fără gură

Zgârcitu-i traistă fără gură,
Risipitorul fără fund,
În amândoi un iad de patimi
Cu multe rele-ntinăcuni
Și chiar păcate se ascund
Ce te trag în iad la fund.

Când un blestemat adună
Furând și înșelând zgârcit,
Un alt blestemat aruncă
Tot ce-a venit fără muncă
Și împrăștie nelegiuit
Tot ce altu-a îngrămădit.

Nu lua ce nu-i cu dreptul,
Nu primi ce nu-i curat.
Domnu-i sus și totul vede,
Căci cu mult mai mult vei pierde,
Decât crezi c-ai câștigat,
Dac-ai săvârșit păcat.

Cine a furat odată
Este hoț întotdeauna,
Să te ferești când el apare.
Așa-i mincinosul care
A iubit și-a spus minciuna.
El mai minte și acuma.

O minciună spus-o dată
În curând e repetată,
Ea-i ca ușa descuiată
Și ca ulița umblată
Ce a fost de mulți călcată:
Mergi ușor și altă dată.

Cel pornit pe furătură
Mereu este în procese.
Astăzi fură, mâine fură,
Scoate doar minciuni din gură.
E dus pe-a lui căi alese,
Ce-o să iese n-o să-i pese.

Când ajuți pe cel ce fură,
Ești un hoțoman ca el,
Că păcatu-i tot păcat
Chiar dacă e camuflat.
Chiar dacă-l numești altfel,
Nu o să te ducă-n cer.

Sunt mai răi ca cel ce fură
Cei ce-ascund pe furător.
Își vând satanei a lor cinste.
Mulți nu fură când nu este
Cine-ascunde furtul lor,
Sau când nu au un ajutor.

Nu de noapte și de vreme
Se va teme cel ce fură.
Hoțul tot de hoț se teme
Și se-ascunde multă vreme,
Da-l cunoști după figură
Și cuvintele din gură.
Amin.
(Miercuri, 13 ianuarie 2021)