Zgârcenia şi lăcomia

O fabulă așa spunea
Căci un arici cu vorbe bune
La iepure-n cuşcă s-a dus:
"Doar adăpost, ..atâta-i cere".

Și-l roagă-aşa cu vorbe dulci
Ca vizita să i-o aprobe
Dar mai apoi, ce să mai zici
Cu spinii-ncepe al împunge!

I-a folosit amăgitor
Până ce toţi fugiră-afară
Şi-acum e, a tot stăpânitor
Nu musafir ca-odinioară.

Aşa-i zgârcenia să ştiţi
Căci sub pretext frumos ea vine
Zicînd că tu nu vrei să strici,
Eşti econom din a ta fire.

Nu-ţi lasă inima să-ţi fie
Aşa, mai darnică-n Hristos
Zicând: "e greu, nu se cuvine
Să pui tu bani pentru Hristos".

Ariciul cu-a lui ţepi pe spate
Se crede atotştiutor
Se luptă-aşa şi dă din coate,
Până eşti fiu risipitor.

Şi lăcomia tot aşa
Îşi urcă sus a firii trepte
Şi-ţi face munca-n fiinţa ta
Un lacom făr un timp aparte

Te-mpunge cel viclean să ştii
Ţi-arată mii de neajunsuri
Îţi pune-n gînd doar avuţii
Să nu acepţi sfintele sfaturi

Să fii confuz să te-ntinezi
Să nu-nţelegi prioritatea
Şi la cuvînt să nu veghezi
Căci banii n-au întâietatea

Ci-s rădăcina multor căi
Deşarte-n astă omenire
Munceşti şi-apoi cu pumnii goi
Te-ndrepţi fugar spre veşnicie

Domnul Isus zicea aşa
Şi grijă multă ni se cere
Căci lăcomia-i tare grea
Cînd banii-ncepe a ţi-i cerne

Viaţa nu stă-n avuţii
Ci stă în inimă deschisă
Ce poartă-n ea apele vii
Şi nu-i de lăcomii învinsă

Nu-i roabă-n patimi şi păcat
Ci se sileşte-n cumpătate
Din rodul muncii neapărat
Dă partea Domnului deoparte

Din timp din bani, din tot ce El
A pus stăpânul veşniciei
Un bob de har de orice fel
Şi roada-i ca şi o simbrie

Căci mulţi să ştiţi s-au rătăcit
Străpunşi de multe grele chinuri
Căci banii i-au nenorocit
Şi azi sunt copleşiţi de negurii

De vrei să fii om fericit
Învaţă azi ce-i dăruirea
În milă, pace ai găsit
Şi-n orice faptă răsplătirea

Va fii deajuns doar doi bănuţi
Aşa ca văduva din templu
Ca să ridici mari neputinţi
Şi Domnul ştie acest lucru

Ştie cît ai ce poţi a da
Şi dragostea ce e în tine
Şi mîine El va complecta
De dăruieşti plin de iubire

Să nu lăsăm ca-n rădăcini
S-aducă baniI multe rele
Ci cu sfinţenie cîntărim
Aşa cum Biblia ne cere

Avem dovezi ca mărturii
Cînd dăm şi Domnului o parte
Şi banii nostri s-or înmulţii
În mîna lui găsim de toate

Găsim şi pace , bucurii,
Şi vindecări la multe rane
Găsim soluţii zii de zii
Cînd lupte grele se aşterne

Nu-i drept să cîntăreşti arginţi
Pe lucrurile pieritoare
Ce-ţi pune la păcate punţii
Pînă ajungi la lepădare

Nu da un leu la cel viclean
Pe tot ce el iţi ticluieşte
Nu vezi cum luptă an de an
Prin pofte ochii-ţi amăgeşte?

Să zici şi asta eu o vreau
Şi zilnic baal ne strecoară
Ca să-ţi vinzi dreptul ca Esau
În loc să ai în cer comoară

Nu fii zgârcit şi dă la cel
Ce-ţi cere-o milă de la tine
Şi-atunci cuvîntu-ai împlinit
Şi Domnul îţi va face bine

O! ce folos de-ai dobîndii
Chear lumea toată pentru tine
De n-ai nimic în veşnicii
Căci sufletul nu-ţi aparţine

Ţi-e dat cu împrumut de sus
Şi cînd vrea El –napoi îl cere
Deci nu de-a lumii val fii dus
Ci de puterea salvatoare

Aruncă-n braţul lui Isus
Viaţa ta cu-a ta avere
Şi El va şti ca pas cu pas
Să-ţi dea lumină de-a discerne

Să vezi ce alţii chear nu văd
De ce o mamă varsă lacrimi
De ce sărmanul de pe drum
Se vaită-aşa în miez de noapte

De ce orfanii strânşi mănunchi
Mai strigă iar printre suspine
Să vină-o mînă de-ajutor
Şi să le-aducă iar o pâine...

Să vezi ce-n taină-i rumegat
Deşi nu ai putere mare
Acel ce pîinea ţi-a trasat
Are cu tine o lucrere

Unii muncesc cu mare zor
Şi n-aud glasu-acesta-n taină
Şi au ajuns şi bîrfitori
Deşi-au mai mult ca şi o haină

O Doamne fă-ne ucenici
Uniţi în gînd şi în simţire
Nu lacomi!...şi-apoi nici zgârciţi
Ci plini de sfîntă dăruire

Nu fără timp de rugăciuni
Stînd la ofertele stricate
Ci blânzi, miloşi ,umili şi bunii
Cu inimile mai curate...

Să lepădăm orice păcat
Ce ne răpeşte bucuria
Şi zi de zi de cer legat
Veghind că vine veşnicia

Şi pe arici să nu-l primim
În vizită în casa noastră
Vă-npunge şi vă risipiţi
Lipsiţi de dragostea cerească
amin