Zgârcenia

Sunt mulți care mă-ntreabă: -Există Dumnezeu? ?
Atunci de ce în lume e-atâta chin și greu? . .
De ce merg milioane de oameni la culcare
Flămânzi, seară de seară? Hai, spune: de ce oare? ? . .
De ce-i criză de apă? De ce-i criză de hrană?
De ce sunt boli în lume, mai mult ca niciodată?
De ce seceră foamea, lumea cutreierând
Atâtea milioane de oameni, rând pe rând? . .
De ce-i atâta sete, de ce atâția mor
Fără de-o picătură pentru cei dragi ai lor?
De ce din sărăcie, bolnavii mor pe stradă,
Și trec de ei "preoții", clar evitând să-i vadă?
*
Răspunsul este simplu, dar foarte dureros:
Trăim toți într-o lume ce nu-L vrea pe Hristos!
O lume dominată la maxim de zgârcenie
Ce n-are-n dicționare cuvântul "milostenie!"
O lume-n care oaia saracului e țel
Pentru bogații care nu-L au pe El defel!
O lume cu religia sa veche: egoismul,
Ce nu vrea ca să știe ce-nseamnă altruismul!
De-aceea sunt în lume atâtea discrepanțe
Între cei mari, bogații și cei făr' de speranțe!
De-aceea miliardarii și milionarii-adună,
Non-sens, pe când săracul moare în văgăună!
Așa e lumea-n care a spus Însuși Hristos
Că mai degrab' săracul e darnic și milos!
Mai sunt oare azi oameni ca văduva săracă?
Care cu-n ultim galben un bine-ar vrea să facă?
Mai sunt. De sus, din ceruri, Mântuitorul Sfânt
Îi vede precum perle, lumini mici pe pământ.
Atât de rari sunt frații, ca pietrele prețioase,
Neprețuite-n lume, însă foarte frumoase
Pentru Isus. Ca perle de pe cerești coroane,
Sunt unu la o mie, la zeci de mii, milioane!
Sunt rari răscumpărații, ca ei toți de ar fi
Sete și foame-n lume prea greu s-ar mai găsi!
Ar fi fântâni mai multe și hrană-ndestulată
N-ar mai muri bolnavii, precum câinii, pe stradă!
Ar fi multe spitale, și bebeluși pe lume
Nu ar mai fi avorturi, copii fără de nume. . : (((
Ar fi locuri de muncă, în țări doar exploatate
De alții, fără milă, apoi abandonate! . .
Doar cei ce-s plini de milă, doar cei ai lui Hristos
Vor străluci în ceruri ca soarele frumos!
*
Zgârcenia e o plagă pe-ntreg pământ întinsă
Dar vine ziua-n care va fi pe veci învinsă!
*
Tac cei ce întrebarea-mi puneau adineauri;
Răspunsul meu își are a sa bază-n Scripturi!
Și cerul și pământul se vor topi, vor trece
Însă Cuvântul veșnic nimenea nu-l va șterge!
Cine e sfânt acuma, mai mult să se sfințească,
Fără pic de zgârcenie, pe Domnul să-l slujească!
Luând sfântul exemplu de la Domnul Isus,
Va moșteni cetatea și patria de sus!
Doar cei iubiți de Domnul în ceruri vor intra,
Pe când robii zgârceniei gheena vor vedea!
Întreabă-te drag suflet: sunt eu zgârcit cumva?
De ești rob al zgârceniei, în cer nu poți intra!