Zboară suflete spre ceruri

Zboară suflete spre ceruri, zboară-n zbor alinător,
Chiar de lași în urmă lacrimi, răni aprinse care dor,
Zboară dincolo de stele, ești de Tatăl așteptat,
Căci în haina mântuirii, harul Său te-a îmbrăcat.

Ai purtat aici durerea, ai avut un drum prea greu,
Dar acum găsești odihnă, sus... căci ești cu Dumnezeu,
Unde nu mai este noapte, nici suspin și nici amar,
Ci doar pacea nesfârșită, și iubire făr' hotar.

Mult ne doare-a ta plecare, ca un foc ce nu se stinge,
Ca o rană nevăzută, ce adânc în suflet plânge,
Căci ai fost lumina vie, dintre umbrele de jos,
Iar acum te poartă cerul, spre limanul luminos.

Poate ochii noștri astăzi plâng sub greul despărțirii,
Dar tu zbori spre țara păcii și lumina mântuirii,
Unde îngeri în cor cântă, și durerea nu mai doare,
Iar Hristos la piept te poartă, în eterna-i îndurare.

Poate inimile-s frânte, și cu dor te mai strigăm,
Căci prea grea e despărțirea, ce în suflet o purtăm,
Dar credința ne ridică, spre speranța din cuvânt,
Cei plecați în Domnul slavei, nu se sting… în ceruri sunt.

Tu acum ești în lumină, liber de orice povară,
Nu te mai apasă rana, nici durerea ce doboară,
Ai lăsat în urmă plânsul, și tot greul pământesc,
Ca să porți cununa păcii în locașul cel ceresc.

Nu mai sunt nopți fără stele, nici suspine ce te frâng,
Nici poveri ascunse-n suflet, care inima o sting,
Ci doar brațul plin de milă, al cerescului Păstor,
Ce-ți împodobește fruntea, căci de viață-i El izvor.

Iar noi cei rămași în urmă, te purtăm în gând mereu,
Cu speranța revederii, promisă de Dumnezeu,
Căci o zi va sparge norii, peste-al lumii trist hotar,
Ne vom strânge la o masă, lângă Domnul, sus în har.

Atunci dorul nu va plânge, despărțiri nu vom avea,
Căci în slava veșniciei, Domnul ne va aduna,
Și cu pace vie-n suflet, iarăși te-om îmbrățișa,
Fără teamă, fără lacrimi, pentru veci… în slava Sa.

Și când trâmbița cerească, se va auzi de sus,
Vom cunoaște bucuria, revederii prin Isus,
Iar cu brațele deschise și cu dorul vindecat,
Ne vom strânge-n veșnicie, lângă Domnul Împărat.
Amin
(În memoria lui Petri Barbu)