Zboară pasăre măiastră

Zboară pasăre măiastră, dincolo de-albastre zări,
Treci de munții ce se-nalță, și de-adâncul cel de mări.

Zboară-n grabă... te așteaptă, Mirele în răsărit,
Nu te da batută-n vale, te așteapt-al tău Iubit.

Nu privi-napoi o clipă, fericirea vei găsi,
Dacă-ți este-nalt azi zborul, dacă nu vei obosi.

Dacă vei cânta cântarea, biruinței ce-o dorești,
Când e lupta grea și mare, vei gusta din slăvi cerești.

Zboară pasăre și cântă, tristă tu să nu mai fii,
Desfătează-te în harul, ce-i izvorul din pustii.

Împărat îți este Domnul, Preaiubitul tău Isus,
Te așteaptă să-ți dea locul, ce va fi fără apus.

Te așteaptă să-ți dea viața, ce va fi fără sfârșit,
Unde nu vei ști ce-i plânsul, ce aici l-ai întâlnit.

Unde nu vei ști cum este, întristarea de acum,
Care vrea să te oprească, chiar la capătul de drum.

Zboară-n zborul către ceruri, aripile de-ți vor fi,
Obosite-n înălțare, tu putere vei primi.

De-ți vei îndrepta privirea, numai către răsărit,
Către soarele ce n-are, niciodată asfințit.

De te vor răni azi norii, după ei doar să privești,
Ca balsam de vindecare, tu din ceruri să primești.

Căci vindecător e Domnul, nu te-opri din zborul tău,
Te-a ales să-i fii mireasă, Mirele... El... Dumnezeu.

Cât o zi azi mai răsare, bucuroasă tu să fii,
Și să zbori fară-ncetare, către sfinte veșnicii.

Focul dragostei să-ți fie, doar aprins în pieptul tău,
De pe tronul îndurării, să îl vadă Dumnezeu.

Zboară pasare aleasă, cerul să îl moștenești,
Te așteaptă o răsplată, dacă tu nu te oprești.

Te așteapt-o primăvară, care nu se va sfârși,
Și-o cunună prețioasă, ce nu se va vesteji.
Amin