ZẰPADA MIEILOR

De mult la noi zăpada n-a mai căzut pe case
Şi se tot sting luceferi în văi întunecoase.

Lumina nu ajunge întreagă pân’ la zei
Şi lupii ling la stână zăpada de pe miei.

Şi orbii trec pustiul din lume şi prin vis
Mai caută amurgul ca pe un soare stins.

Străin este îngheţul din sufletul de frate
Deasupra uşii, negru, la toţi un clopot bate.

Se pare că zăpada ni s-a oprit pe drum
Că umbra iar miroase a secetă şi scrum.

Ne-ncearcă des furtuna părinţii de la schit
Şi foşnetul luminii e tot mai învechit.

Se pare că zăpada s-a dus pe mări străine
Că-i putredă sămânţa zvârlită pe coline.

Copiii ne întreabă şi nu mai ştim răspunde
Când va veni zăpada şi cine o ascunde?