Zambetul Lui

Zambetul Lui

Strabat cararea de micuta.
Si m-am obisnuit pe ea.
Ma pierd in valuri cate o data,
Si nu gasesc iubirea toata,
Dar insetat strig cu suspine,
Spre Cel ce zi de zi-i cu mine
Sa imi dea Mana cu grabire,
Ca vine noaptea si nu-i bine
Sa fiu pe alte coltisoare,
In care nu mai vad o zare.

Si sus eu stiu ca intr-o clipa,
Ar fi sa vina sa ma ia,
Dar se opreste si urmeaza,
Sa ma mai tina noaptea treaza,
Cu mici scantei de nedescris,
In care Lui totul i-am zis.

Sa nu ma strang din raft de carte,
Cum se cerea in alta parte,
Spre cei ce nu stiu ce sa vada,
Eu am in suflet timp sa sada,
Un crin ce vreau sa-L daruiesc
Doar lui Isus ce il iubesc.

Cuprind in ultima secunda
O stea ce sta sa se ascunda,
Ca sa se duca in vartej,
La cer in care am un crez.
Ca este cineva ca mine,
Ce ma fixeaza cel mai bine

Si stie ce am in privire,
O suferinta sau iubire.
Dar nu-i ca mine de sfatos,
C-a fost umil si-a fost mai jos,
Decat eu mi-as imagina,
Si nu as putea indura.

Dator sa-i fiu o vesnicie,
Ar fi putin, ce-mi da El mie.
In clipa cand se strang valvoi,
Sa ma doboare unul, doi,
Din ghearele ce se arunca,
Si eu strig parca, fug din lunca,
La adapost de o urgie,
Ce ma pastea, vai pe vecie.

Ca un copil ce se opreste,
Si cauta mana mamei sale,
Asa acum seteos apropiu,
Un suflet tare abatut
Spre Domnul care ma cunoaste,
Si-mi spune asa de priceput,
Ba chiar durerea atingea,
Dar cu privirea ma iubea.

Si cel mai mult caut sa mai simt
Al Lui zambet ce ma topea,
Cand imi spunea fara cuvant
Cu ochii calzi si Duh prea Sfant,
Ca nu ma lasa orice ar fi,
De se ridica mi de mi,
Sa ma infranga si sa faca,
Un pod din mine, o sa-mi treaca.
De stau in ascultarea Sa
Si nu mai caut altundeva.

E bine cand se mai coboara,
Din fulgii mei sa iasa afara,
Ca stie El ce sunt si eu.
Si cum ar vrea, pe placul Sau
Sa pun piciorul si sa tes,
Al vietii mele tainic vers,
Impletit cu bucurie
De zambetul Lui pe vecie.
Si eu demult doresc cu drag,
Sa ma las pe-al Sau sfant prag,
In inchinare sa raman
Ca mi-a fost dor de El. amin