Vremurile de-acum

Dar cata nepasare e intre oameni azi,
Nici zambet, nici iertare, nici sprijin in necaz. .
Sunt vremuri de pe urma, cand dragostea dispare.
E scris in Cartea Sfanta, sunt zile de -ncercare.

Ne-ncredem tot mai mult, in ce agonisim
Uitam, adesea Cerul si pentru ce traim. .
Ingrijorati de viata, de-un palid viitor,
Privim inspre pamantul, acesta trecator.

Credinta ne slabeste si adormim incet,
Si fara remuscari, si fare vreun regret. .
Privim mai mult la oameni, la lucruri fara sens,
Si-apoi, ce-am semanat, aceea-am si cules.

Dar inca e o sansa, sa ne trezim din nou,
Sa ne-mbracam cu haina de luptator erou.
E o speranta vie, sa ne intoarcem iar,
La Dragostea dintai, la clipele de har

Isus intinde mana, spre noi, cei apasati
loviti de -ngrijorari, de teama tulburati. .
El vrea sa ne ridice din stari de caldicel,
Sa fim lumini in lume, sa devenim ca El.

Dar cata nepasare e intre oameni azi,
Tu te ridici, crestine, sau tot mai tare cazi?
Ridica-te, si lupta, caci multi au adormit
Dar poti fi tu acela, de Domnul folosit,

Ca sa ridici din groapa, pe altii, ce-au cazut
Sa mangai, sa legi rani, cum nu ai mai vazut. .
Sa-mparti din painea ta, cu omul necajit,
Sa fii un suflet bland, puternic si smerit.

E Dumnezeu cu tine, doar sa vrei si sa crezi
El te ajuta-n toate, daca pe El, urmezi
Tu esti chemat sa fii, lumina pe pamant.
Si sa traiesti curat, cum scrie in Cuvant