Vremuri tulburi

Sunt vremuri tulburi,de la urmă,
Când necredința ia mare avânt,
Când casele de rugăciune se dezbină,
Și cel ce-a fost odată,nu mai este sfânt.

E frământare,neînțelegere-n familii,
Divorțul e la culme,pe podium a urcat,
Se-mpart copii și bunuri,strânse cu trudă,
Vrăjmașul e la lucru are de câștigat.

E ură pretutindeni chiar și în adunare,
Vrăjmașul nu se lasă,e leu înfuriat,
El vine să înghită,să sfâșie pe-aceia,
Ce au primit pe Isus,ca Domnu și Împărat.

De-aceea cu credință,să ne plecăm genunchii,
Să stăm în rugăciune,în post și privegheri,
Cu candela aprinsă și gata de plecare,
Când trâmbița suna-va,vom fi răpiți la cer.

Treziți-vă din somnul nepăsării,
Voi ce-amânați chemarea,azi veniți,
Căci mâine nu e ziua voastră,
Acum este momentul,azi să vă pocăiți.
Amin