VREMURI APUSE

Până aici, v-a fost, VREMURI APUSE
Încă vor trece ere,
Să ne luați la rost,
Prin lucruri austere.
Ce ziceți voi, că ne aduc plăcere
Ce făceați voi, din noi,
Vânzare-i de ciubere,

Turbarea lui, Saturn,
Se zbuciumă în mine,
Opriți de tot speranța
De-a mai găsi rușine,

Amfiteatrul vostru
Este incompetența? ...
Găsiți în ea plăcere? ...
Stăpână-i inocența
Din baru-n care-i bere
Și doarme indolența,

Ați învățat că tot
Ce ține de rațiune
La noi, este mamutul,
Ce stă să se răzbune
Și chiar să schimbe-o lume
Ajunsă de minune,

Etică? ... echitate? ... un spirit altruist? ...
Absurd, Ineul n-are nevoie, de-un artist,
Se simte foarte bine-n, balansul unui huț,
Având mania gravă, de-a ține de bănuț,

Astfel, toată slănina
Ar putea sta pe-un par,
Fiind bine afumată
Cu rumeguș de-arțar,

Să sprijine dovleacul
Vopsit pe cap și pleoape,
De care vagabondul
Nu are cum să scape,

Mi-e silă tare, Doamne,
De-atâtea nespălate! ! !

Moldovan Pavel
04 aug. 1979
INEU

PS:

-De la Ineu, mi-e dor
De unii din popor,
De apa de izvor,
De oamenii lui harnici
Și de copacii trainici,
De parcul plin de flori
Și portul în culori,
De cei care mai sunt
Azi, pe-a lui pământ.