Vremea vine, vremea trece

Vremea vine, vremea trece, stă pe loc ea uneori,
Este caldă, este rece, este plină de fiori.

Se duc zilele și anii, schimbătoare toate sunt,
Dar neschimbător e unul, Cel ce-i veșnic viu și sfânt.

Clipa care este plină, de tristețe ne-ncetată,
Și ea este trecătoare, de cei triști va fi uitată.

Timpul ce rămâne-n urmă, schimbător este și el,
Unul singur nu se schimbă, Regele Emanuel.

Multe anotimpuri are, viața noastră pe pământ
Ploi, furtuni apar în viață, vremi cu soare, dar și vânt.

Dar prin toate trecătoare, niciodată nu va trece,
Viața singură de vremea, care-i caldă, sau e rece.

Ea va fi mereu de mână, cu Acel care-o conduce,
Spre un loc ce-i plin de soare, fără drumuri cu răscruce.

Fără nori, fără-ntristare, fără de vre-un asfințit,
Căci e-un loc de-o mână sfântă, pentru noi ce-i pregătit.

Vor fi zile fericite, pline doar de bucurie,
Fără nopți căci locul este, locul sfânt din veșnicie.

Și acele ce sunt sfinte, sunt ele fără sfârșit,
Veșnice vor fi acolo, sus... căci ceru-i infinit.

Și ce-i sus sunt fără moarte, Cel ce-i sfânt cu e-a luptat,
Biruind moartea pe cruce, când a fost crucificat.

Chear de-i greu, și greul este el în viață trecător,
Toți de el vom trece-ndată, căci suntem plini de-un viu dor.

Și iubirea este vie, ce-a sădit-o-n noi cândva,
Ea ne trece de-orice vreme, care face calea grea.

Ea ne trece de-anotimpul, care pe pământ apare,
Căci iubirea vie este, veșnică, nemuritoare.

Nici un val pe ea n-o stinge, nici un vânt nu o oprește,
Cel ce-n inimă o are, orice vreme biruiește.

Chear de nori se-ntind pe ceruri, și ei sunt cei trecători,
Căci mânați sunt de Acela, ce-i Stăpân de după nori.

Vremea vine, vremea trece, dar sa fim cu toți în ea,
Neschimbați, să fim ca Domnul, cum a fost pe Golgota.

Plin de dragoste, iubire, plin de milă, neclintit,
A răbdat orice în față, Lui pe cale i-a venit.

Nu s-a-ntors din drum vre-o dată, orice vreme-a-ntâmpinat,
A luptat până la capăt, chear de-a fost un Împărat.

Aplecat a fost de cruce, dar privea spre cer mereu,
Căci a luat o hotărâre, să fim fii de Dumnezeu.

Niciodată hotărârea Dumnezeu nu și-a schimbat,
N-a avut El nici regrete, că din ceruri a plecat.

A rămas și-acu El Domnul, neschimbat, și El ar vrea,
Ca și noi să fim aceiași, neschimbați în vreme grea.

Vrea-n furtuni să fim ca stânca, vrea în ploi ca și sub soare,
Și în vânt atunci când vine, fara-un pic de clătinare.

Asta vrea Isus, El Domnul, neschimbați ca noi să fim,
Ca în anotimpul vieții, vremea grea s-o biruim.