Vremea sfârşitului

Aud cum trompetele sună în zare
Un ton ce se-aude puternic
Iată vine judecata ce-a mare
Când veni-va Stăpânul cel veşnic.

Veni-vor oare clipe mai senine?
Cu bucurii şi desfătări cereşti;
S-au despărţirea-i ceea care vine
Şi va aduce lacrimi, cu-al ei veşti!

O viaţă-ntreagă ne-a vorbit scriptura
Şi prea puţin de ea am ascultat;
Nesocotit-am noi învăţătura
Şi am trăit ascunşi după păcat.

Căutam mereu să învăţăm pe alţi!
De Dumnezeu şi de o-mpărăţie
Nesocotind tot cea vorbit profeţi,
Despre-o răpire care o să fie.

În ziua aceea va fi-o mare jale
Când marea despărţire va veni,
Nimenea nu v-a sta în cale
Când Dumnezeu pe-ai săi îi va răpi.

Vor fi copii rămaşi fără-alinare,
Căci toţi cei dragi ai lor i-au părăsit.
Părinţii vor zbura la o strigare
Când glasul Celui sfânt va fi-auzit.

În alte locuri cei mai mici zbura-vor,
Spre ţara care-i dincolo de nori!
Pe mamă şi pe tată ei lăsat-au
Şi vor zbura la veşnice splendori.

Vor încerca cei mari ca să explice
Că nu-i strigarea marelui Stăpân;
Dar vor fi mulţi... Care vor înţelege
Căci e sfârşitul, ce-a sosit acum.

Atâtea zile te-a rugat Stăpânul
Să te întorci din lumea de păcat!
Să laşi tu lumea rea , să laşi trecutul,
Să vii la El, să nu fii lepădat..

Dar ai repins al Domnului chemare,
Acelui ce odată tea creat.
Nu te întrebi mai fi-va vre-o salvare
Să te întorci din lumea de păcat?

Poate te duci în clipa înserări
în patul tău să dormi vrei liniştit!
Dar mâine-i poate ceasul deşteptări,
Te-ai întrebat, de eşti tu pregătit?

-Te vei trezi în zori dimineţi?
Să zbori şi tu spre patria ce-a sfântă?
S-au vei gusta aici amarul vieţi
Rămânând jos în lumea cea perdută?

Poate un vis avut-ai să-ţi vorbească!
Să te întorci la Dumnezeul tău,
Ascultă vocea sfântă îngerească,
Întoarcete la Salvatorul tău.

Căci în curând se v-auzi strigarea
Şi toţi cei sfinţi spre ceruri vor zbura;
Primeşte-L azi să poţi avea iertarea;
Şi odată-n ceruri te vei bucura.

29 octombrie 2006gl