VREMEA PLÂNSULUI

VREMEA PLÂNSULUI

Plânsul îşi are vremea lui
Pentru făpturile de tină.
Şi-adesea-n plâns speranţă nu-i
Când nu-i iertarea cea deplină.

Isus plângând pe-al lumii plai
Pentru înstrăinarea noastră
Ne-a dat astfel un strop din Rai
Pe-această-ntindere albastră.

Isus a plâns şi S-a rugat.
El pe deplin fusese Unsul.
Şi Lazăr mort a înviat
Şi viaţa lui I-a fost răspunsul.

Căci doar de plângem cu temei
Udând cu lacrimi cărăruia
Vom traversa toţi anii grei
Cântând pe veci un ”Aleluia!”.

În lumea noastră cea de plâns
Aşteaptă Duhul lacrimi multe
Ce îngerii-n burduf le-au strâns
Ca Domnul ruga să ne-asculte.

Sunt mulţi ce râd în viaţa lor,
Distracţia le stă mai bine.
Dar soarele ascuns în nor
Le-aduce umbre şi suspine.

E mult mai bine ca să plângi
Şi-apoi să vină bucuria
Când flori cu Domnul ai să strângi
Cântând pe toată veşnicia.

Chiar dacă nu ştii de ce-ai plâns
Şi nu ţi-e clară suferinţa
Când rodul vieţii va fi strâns
El îţi va răsplăti fiinţa.

Te va-mbrăca c-un strai ceresc
În albul de neprihănire
Cu toţi acei ce Îl iubesc
Ca şi Mireasă pentru Mire.

”Ferice e de cei ce plâng!”,
A spus Isus cândva pe munte.
În veşnicul iubirii crâng
Ei vor primi cununi pe frunte.

Chiar dacă azi în plânsul tău
Mulţi văd un fel de slăbiciune
Isus te va păzi de rău
Când ai să plângi în rugăciune.

E bine dacă poţi să plângi
Cu cei ce-n lacrimi viaţa-şi scaldă.
Şi să te bucuri şi să strângi
Crini pentru cer în vremea caldă.

Plânsul e-un dar venit de sus
Şi nu-l poate primi oricine.
Era şi-n ochii lui Isus
Când El plângea şi pentru tine.

Când sufletul îţi este frânt
Şi inima din piept ţi-e slabă
Plângi tu de dragul Celui Sfânt
Şi-I spui : ”O, vino mai degrabă!” ?

***