Vremea e târzie

Vremea e târzie

Se lasă peste lume înserarea
Și neguri parcă vin de nicăieri
Se simte tot mai mult înstrăinarea
Pe zi ce trece, azi mai mult ca ieri.
Se îndepartă omul tot mai tare
De Dumnezeul care L-a creat
Cu răzvrătire și-n neascultare
Se-ngroapă tot mai tare în păcat.
Când e chemat nu vrea să ia aminte
La Glasul care-L strigă ne-ncetat
Nu pune preț pe sfintele cuvinte
Crezând că-i glumă ce s-a cuvântat.
Curând veni-va ceasul de pe urmă
Când îndurarea fi-va la sfârșit
Păstorul își va strânge sfânta turmă
Și va fi vai de cei ce n-au venit.
Cerși-vor o clipă de îndurare
Să mai răsune Glasul înc-odat'
Ar vrea atunci să caute salvare
Dar vor plăti pentru al lor păcat.
Vor fi pentru vecie-n suferință
În moarte, despărțiți de Dumnezeu
C-au refuzat Calea de pocăință
Și au respins Cuvântul Lui mereu.
Acum în vremea care e târzie
Suntem chemați cu toții să luptăm
Să ducem tuturor marea solie
Și Calea lui Isus să le-arătăm,
Spre-a înțelege astăzi fiecare
Că nu mai este timp de amânat
Că se îndreaptă-n grabă spre pierzare
Și-i ceasul să se-ntoarcă din păcat.
Dacă cu toții vor dori să vină
Cu pocăință pentru-al lor păcat
În suflet vor avea sfântă lumină
Și vor avea pe Domnul ca-mpărat.
Mulțumitori vor merge pe cărare
Pentru salvarea primită în dar
În ceas târziu ca binecuvântare
Din partea Celui ce-i Izvor de har.