Vremea de pe urmă

Trăim azi vremea de pe urmă
Când Sfântul mire e pornit
Să-şi strângă preaiubita turmă
De pe acest pământ robit

Se împlineşte ce-a fost scris
Prin sfinţii de odinioară
Se-ntoarce Mirele promis
Cu pâine dulce, dar şi-amară

Căci mulţi sunt cei, ce rătăcesc
Şi prea puţin acei, ce spun:
"Eu doar pe Domnul Îl iubesc
Vreau doar al Său să ştiu eu drum,,

Exact cum scrie în Cuvânt
Părinţii vând ai lor copii
Nu se mai face legământ
Cu Dumnezeul celor vii

Este-ntunericul cel mare
Când orbii dau învăţătură
Chiar şi în sfânta adunare
Se face haz de a Lui Mână

Valori morale nu mai sunt
Căci ,,prinţul,, veacului prezent
le-a pus în minte viul gând
"De eşti azi sfânt, eşti un dement,,

Şi dragostea e tot mai rece
Căci înţelept e orişicine
Dar nu-s dispuşi a înţelege
Căci astăzi e sfârşit de lume

Un mâine poate nu mai fi
Ca să-ţi mai poţi cere iertare
Celui, pe care l-ai urât
Şi judecata va fi mare

***
Grăbeşte, Tatăl nostru Sfânt,
A Ta venire glorioasă
Să vadă cei, ce-s din pământ
Copiii Tăi la a Ta masă

Atunci vor şti căci Tu eşti Viu
Eşti Dumnezeu Atotputernic
Şi ai jertfit Iubitu-Ţi Fiu
Pentru acei din întuneric


Atunci se vor deschide ochii
Dar prea târziu va fi de plâns
Căci număraţi se vor şti snopii
Ce-n timp de roadă, Tu i-ai strâns.

Amin!