Vreau să-mi petrec eternitatea...

VREAU SĂ-MI TRĂIESC ETERNITATEA...

Vreau să-mi petrec eternitatea
Nu în neant ci-n Paradis
Să fiu părtaş cu Trinitatea
La bucurii de nedescris.

A vrut Satan să mă atragă
(Şi încă vrea acel mişel)
Să-mi spulbere viaţa-ntreagă,
Să nu am parte de Betel...

Dar Duhul vieţii mă îndrumă
Pe treptele pe care urc
Să nu mă leg, deloc, de humă,
Să nu cedez, să nu mă-ncurc.

Când vin săgeţi să mă doboare
Credinţa vie mi-este scut
Le-ndepărtez şi-apoi o boare
Mi-aduce un miros plăcut.

Necaz, nevoi şi suferinţe
Au fost şi sunt şi vor mai fi
Dar ştiu că sfintele cerinţe
Îmi dau speranţe şi tării.

Îmi aţintesc, mereu, privirea
Spre plaiurile de cristal
Unde avea-voi nemurirea
Şi fericiri fără egal.

Se merită să port o cruce
Să merg pe-ngustul drum, voios
Căci dedicaţia produce
Un suflet cald şi credincios.

M-am înrolat în sfânta oaste
Şi n-am de gând s-o părăsesc
Oricâte chinuri mă vor paşte
Tot pe Mesia Îl servesc.

N-am scop mai nobil, mai măreţ
Decât să lupt cu vrednicie
Să-nving şi ură şi dispreţ,
Să fiu cu Ceru-n părtăşie.

Aici în valea de suspine
Nu-s altceva decât pribeag
Călătoresc spre zări senine
Purtând, cu zel, al luptei steag.

17 Noiembrie, 2008