Vreau să-mi întâlnesc iubirea la un capăt de cărare

Vreau să-mi întâlnesc iubirea, la un capăt de cărare,
Care-mi dă astăzi putere, aplecat când de-ntristare,
Merg călătorind prin viață, cu-o dorinț-atât de mare,
Să-mi cuprind-a mea ființă, l-al Său piept plin de-ndurare.

Vreau să-L întâlnesc pe-Acela, pace ce îmi dă mereu,
Când eu tac... ea se coboară, căci cunoaște gândul meu,
Mă cuprinde și în clipa, când pe cale obosesc,
Azi a mea călătorie are-un țel... să-L întâlnesc.

Vreau de mână să mă țină, pân'acu cum m-a ținut,
Când în grele suferințe, priveam spre necunoscut,
Cu a Sa-ndurare mare, mereu mă călăuzea,
Mâna Lui a mea ființă, pe-a Sa cale o ducea.

Vreau să-L văd pe Cel ce astăzi, cu iubire îmi vorbește,
Ce-mi arată-n orice clipă, cât de mult El mă iubește,
Ce îmi spune-n dimineață... Eu cu tine azi voi fi,
Și în noapte scump copile, Eu nu te voi părăsi.

Ooo... ce mare mi-e dorința, să m-arunc la pieptul Său,
Departe de-această lume, stăpânită de cel rău,
Este-un loc visat de mine, și în zori și-n miez de noapte,
Zbor mereu prin visul care, el mă duce mai aproape.

Dar acea dorintă mare, e cuprinsă și de-un dor,
Ce mi-aduce visul care, eu mereu în el doar zbor,
Spre-acea clipă-n care vine, Cel pe care îmi doresc,
Eu ca la sfârșit de cale, pe El să îl întâlnesc.

Ooo... cât mi-aș dori eu Doamne, să fiu după placul Tău,
De aș fi... . aș fi acela, după-cest timp ce e greu,
Îți voi întâlni privirea, chipul Tău îl voi vedea,
Ooo... cât mi-aș dori Isuse, asta e dorința mea.

Ține-mi Tu dorința vie, doar cu ea pot eu s-ajung,
Într-o vreme-n care Doamne, fericit eu o să plâng,
Vor fi lacrimi... nu amare, pline doar de fericire,
Va fi-n care eu Miresă, îți voi fi iubite Mire.