Vreau s-ajung până la stele

Vreau s-ajung până la stele,
Sa fiu una dintre ele,
Vremea scurtă ne-ar desparte,
Aș fi Doamne mai aproape,
De acele sclipitoare,
Vremi ce-s dincolo de soare,
Unde-o-ntreagă veșnicie,
Va fi doar o bucurie.

Vreau ca să cobor din soare,
Să fiu rază sclipitoare,
Să nu mai răsar vre-o dată,
Să rămân cu Tine Tată,
Unde nu-i apus de soare,
Unde totu-i o splendoare,
Unde nici-un vânt nu bate,
Nici furtuna nu străbate.

Vreau să fiu o călătoare,
Pasăre... spre îndurare,
Ca să zbor întotdeauna,
Unde se-odihnește luna,
Unde niciodat nu seacă,
Apele mereu ce-adapă,
Tot ce-i sfânt și în sfințire,
A zburat spre nemurire

Vreau să fiu un strop de rouă,
Să mă-nalț spre Țara nouă,
Să m-așez pe-un fir de floare,
Ofilire ce nu are,
Unde nu e vre-o pustie,
Unde chiar și roua-i vie,
Chiar și florile îi cântă,
Căci acolo-i Țara sfântă.

Vreau să fiu ca o iubire,
Călător spre fericire,
Ca să trec de vremi greoaie,
Ce privirea-mi înconvoaie,
Pe-a ei aripi vreau să-mi fie,
Zborul către veșnicie,
Unul fără de oprire,
Căci oprirea... e pieire.

Vreau... dorința mi-este mare,
Să fiu pasăre sau floare,
Să fiu rază sau iubire,
Să fiu vreau o fericire,
Într-un loc ce-i după toate,
Unde nu va fi o noapte,
Unde dragostea domnește,
Ce vre-o dat nu obosește.
Amin