Vrăjmaşul de la urmă

Vrăjmaşul de la urmă


Era prezentă acolo în mulţime,
Incitând la ură cu neruşinare
Venită special din adâncime,
Pentru prada cea mai mare.


Îşi freca mâinile de bucurie,
Mai nerăbdătoare c-altădată
Că va mai bifa înc-o victorie,
Cea mai răsunătoare şi titrată.


Rânjea ştirb de după pietre reci
Că-L va lua pe Domnul Vieţii,
Ca să-L ducă-n loc de veci
Ce nu cunoaşte zorii dimineţii!


Se-adunase adâncul şi văzduhul
Ca un singur om pe dealul Căpăţânii,
Aşteptând să-Şi dea Mântuitorul duhul
Ca să se bucure-apoi cu toţi păgânii.


Toţi credeau că-I lovit şi părăsit...
Fiind de-acum pradă uşoară,
Însă de pe cruce răstignit
Călca moartea ca să moară.


Ca-ntr-un teasc de struguri plin
Zdrobea Isus puterea morţii
Şi în taina suferinţei şi în chin,
Ne schimba direcţia sorţii.


L-au legat cu tot ce au avut...
Însă n-a putut nimic să-L ţină
Şi-n trei zile iadu-a cunoscut
Ce înseamnă o Lumină.


Astfel, moartea şi păcatu-au fost învinse
Tocmai în fieful lor bine întărit
Când din coasta Lui şi mâini întinse
A curs sângele pe trupu-I răvăşit.


Şi de când boldul nu s-a mai găsit,
Moartea-i doar o trecere spre-adevărata viaţă
O călătorie înspre locul mult dorit,
Unde-L vom vedea pe Isus faţă-n faţă!


În clipele ce le mai are,
Execută ordine ce vin de sus
Iar când omu-şi dă ultima suflare,
E şi ea acolo ca un rob supus.


Tine-aproape de orişice fiinţă,
Ca umbrele ce-acopăr tina
Însă numai prin a Lui bunăvoinţă
Mai ţine-aprinsă-n noi lumina.


În curând îşi va vedea finalul
Şi despărţiri n-or mai fi vreodat’
Când vom atinge cu piciorul malul,
Vom incepe să trăim cu-adevărat.

~Amin~