Vorbește Tu Doamne

Vorbește Tu Doamne căci vrem astăzi glasul sa fie-auzit de acei ce mereu,
Pe Tine te-asteaptă, dorind să te vadă, dorind să sfârșească, acest timp ce-i greu.

Mai strigă din ceruri, mai dă azi putere, mai dă și tărie, preasfinte Isus,
Căci vremea venită, e cea care-aduce, poveri mult prea grele, ce-s greu azi de dus.

E lupta prea mare, oștiri din adâncuri, pornite sunt Doamne s-aducă dureri,
Sunt ziduri înalte ce vor să oprească, priviri ce aleargă Isus după zări.

Adâncul pornește furtuna pe mare, ridică întruna azi val după val,
Tu spune-un cuvânt, potolește azi marea, ca noi să vedem o lumină pe mal.

Vorbește Isuse, s-audă și surzii, să vadă și orbii, că ești Dumnezeu,
Ridică căzuții, alină durerea, acelor ce Doamne, pășesc ei cu greu.

Mai strigă trezire, mai clatina astăzi, pământul ce este, el nepăsător,
Mai cheamă pe nume, azi suflete-acasă, mai lasă să curgă, și har din izvor.

Căci Doamne răcnește, acel ce-i la pândă, vrea suflete astăzi să poată-nghiți,
La Tine-i puterea, ce poate să-nchidă, flămândul adânc care vrea a zdrobi.

La Tine-i puterea, s-alungi poți și umbra, ce este întinsă, doar noapte-aducând,
Căci Tu ești Stăpânul, ce-n cer stăpânește, dar Tu stăpânești și întregul pământ.

Mai strigă strigarea, mai strigă odată, acei rătăciți sa te-audă acum,
La strigatul Tău, să se-ntoarcă îndată, din lumea orbită, pe-al vieții azi drum.

Să nu taci Stăpâne, deschide azi cerul, doar glasul Tău poate, a elibera,
Doar el rupe lanțuri, doar el dă și viață, că-n cer și aici, e puterea a Ta.
Amin