Vorbește-ne Doamne

Vorbește-ne Doamne căci iată pământul,
Sub teama adusă e azi scuturat,
Tu spune cuvântul ce viață aduce,
Vorbește-ne Doamne căci ești ascultat.

Rostește cuvântul adu vindecare,
Căci rănile-adânci doar dureri au adus,
Revarsă azi harul ce-i numai la Tine,
Să nu stea de noi astăzi harul ascuns.

Mai strigă odată s-audă și-aceia,
Ce sunt azi pe cale adânc ațipiți,
Mai lasă lumina ea nori să despartă,
Să fii Tu văzut și de cei ce-s orbiți.

Mai fă azi odată acea despărțire,
De ape să trecem ușor către mal,
Mai fă să se-ntindă-n adânc astăzi valul,
Ce poate să cheme oricând un alt val.

Să nu taci o clipă, Tu fă să răsune,
Al Tău glas duios peste vremi ce-au venit,
Să știe pământul că Tu ești doar Rege,
Stăpân peste toate, Părinte iubit.

S-audă și marea, s-audă și munții,
Și pietrele care nu știu că Tu ești,
Acel care poate și morți să învie,
Atunci când din cer, un cuvânt porunceși.

Vorbește-ne Doamne și spune cuvântul,
Ce poate îndată puteri să ne dea,
În urmă să fie vre-un pas azi pe cale,
Să nu lași... vorbește... puterea e-a Ta.

Doar el să răsune prin văi ce-s venite,
Pe el să-l urmăm spre un loc minunat,
Mai strigă căci iată, de cei ce te-asteaptă,
Tu ești astăzi Doamne Acel așteptat.
Amin