Vorbeşte-ne, Doamne!

VORBEŞTE-NE, DOAMNE!
17.01.2010 (1 Samuel 3:1-21)

Pe genunchi obosiţi noi la Tine strigăm
Şi cu lacrimi fierbinţi, de păcat ne spălăm.
Suntem slabi, suntem orbi, prea-grăbiţi în nevoi,
Suntem pofte ce dor… Doamne, ai milă de noi!
Suntem carne ce moare într-un chin de-aşteptare,
Suntem suflete goale ce-n Cuvânt simt chemare,
Suntem mici, temători, suntem neştiutori,
Suntem abur în ploi… Doamne, ai milă de noi!
Stăm plecaţi şi citim Cartea Sfântă-n suspin,
Stăm smeriţi şi primim biruinţă prin spini
Şi creştini Nou-născuţi în Isus devenim
Doamne, suntem ai tăi, te slăvim, te iubim!

Aşteptăm cu nesaţ ora când ai să vii
Şi în braţele Tale vom fi iarăşi copii.
Te rugăm, Doamne Sfânt, Tu vorbeşte-ne iar,
Tu ne strigă acum, dă-ne-o vorbă în dar!
Şi ne ceartă de-i vrea şi ne mustră cu spor,
Tu, Părinte Prea Sfânt, iubitor Creator.
Dar vorbeşte-ne, Doamne! – Te rugăm şi tu ştii,
Este semn de-ndurare şi de milă-ntre vii…
Când în Templu, la chivot, tu de noi te-ndurai
Şi prooroc între oameni, Samuel tu puneai,
Iar prin haru-ţi divin gura lui o vorbeai,
Te rugam, Doamne Sfânt, profeţii să ne dai.
Astăzi, Tu ne vorbeşti prin Isus din Scripturi,
Prin apostoli şi pastori, prin diaconi bătrâni,
Prin cuvântul de slavă rostit din amvon
Printr-o lacrimă ştearsă din iubirea de om.

Te rugăm, astăzi Doamne, Tu vorbeşte-ne iar,
Te rugăm, astăzi, Doamne, pentru fraţi – dă-le har!
Pentru noi, cei nevrednici, dă Putere de Sus,
Pentru neamuri şi prieteni – cheamă-i Tu la Isus!
Amin!