Vorbește din nou cu mine!

Vorbește din nou cu mine!

Am nevoie să îmi vorbești,
Mai mult acum ca orișicând.
Ochii mi-au obosit, inima geme,
De la toate orele petrecute plângând.

Mă simt pierdut și timpul trece.
Nu știu unde să găsesc
Căldură pentru sufletu-mi rece
Și-un glas blând, dumnezeiesc,

Decât la Tine, Sfinte Tată,
Singur și puternic Tu,
Cel ce-n veci e lângă mine.
Ajută-mă, Te rog, și-acum.

Mă găsesc străin pe străzi,
Singur pe bancă-n adunare,
Îi cunosc pe toți, dar totuși,
Toată lumea străină-mi pare.

Niciun umăr de odihnă
Printre ei eu nu găsesc,
Doar gelozie, ură, pizmă.
Nimeni, dar, duhovnicesc,

Cineva care s-asculte,
Un pic să pară interesat,
De durerile prea multe,
De tot ce-n mine-am adunat.

Așa că tot la Tine vin,
Chiar de Te-am obosit.
N-am cu cine să vorbesc,
Decât cu Cel ce m-a iubit.

Și înc-o face infinit,
Sfărâmând în sfinte palme,
Dintre noi doi orice zid,
Orice mi se pune-n cale.

Numai că, uneori în viață,
Deși știu că mă iubești,
Nu mai văd nimic în față,
Nu văd, Tată, unde ești.

Așa cum oamenii se-ascund,
Când vine vorba de dureri,
De nu-i mai găsești nicicând,
Lăsându-te fără puteri,

Așa se-ntâmplă și cu Tine.
Câteodată pari distant,
Parcă Te-ai săturat de mine,
Și-n frigul noptii m-ai lăsat.

Viața îmi pare o adunătură
De lucruri multe, fără sens,
Orice umbră cândva în miniatură,
Se transformă-n întuneric imens,

Din care nu mai văd scapare,
Și nici putere nu mai am
Să cred că totul va fi bine,
Nici măcar s-ajung la mal.

De ce nu vi să vorbești cu mine?
Așa de mult Te-am supărat?
N-am vrut sa vina distanța,
N-am vrut să trăim separat.

Tot ce vreau e un cuvânt,
Pe care să mi-l spui duios,
Să-mi îndrepți pașii pe pământ,
Spre-al mântuirii drum frumos.

Șoptește-mi în rugăciune sau
Deschide Biblia unde-mi vorbești,
Acasă singură-n odaie
Ori la biserică-n limbi îngerești.

Numai zi ceva, nu cer mai mult,
Stiu că nu merit timpul Tău,
Dar sunt departe și nu Te mai simt.
Vino să fii Domnul meu!

Am atâtea întrebări
Cărora singură, în veac,
Nu voi reuși eu, Tată,
Să le dau vreodat' de cap.

Nu știu dacă fac bine,
În viața mea de zi cu zi,
Nu știu încotro s-o iau.
Tu ești singur care știi.

Acolo unde vezi că fără ezitare
Apare diavolul să-mi fure mintea,
Vino Tu și-adu calmare,
Și-ndreaptă-mi către Tin' privirea.

Am nevoie de ajutor
În tot ce eu acum trăiesc.
Mă văd singur, simt că mor,
Și n-am cui să-i povestesc.

Tu ești singurul ce știe,
Dinainte să Îi spun.
Vino, Te rog lângă mine,
Ajută-mă să mă adun!

Dumnezeule, Tu mare
Și atotputernic Tată,
Te rog, cu mine ai răbdare,
Fă-mă cum am fost odată.

În clocot eram după Tine,
Cuvântul Tău mă liniștea,
Acum citesc cât mai puține
Pagini, din scumpa cartea Ta.

O scrisoare de iubire,
Ce pentru mine Tu ai scris,
Acum o mult prea grea povară,
Cândva fragment din paradis.

Isuse sfânt, Cel iubitor,
Mielul jertfei de pe cruce,
Sari, Te rog, în ajutor,
Vorbește așa de clar și dulce,

Cât să înțeleg pentru vecie,
Ce rol am aicea jos.
Oare ești mândru de mine?
Arăt că sunt a lui Hristos?

Nu mă pierde, nu pleca,
Am nevoie așa de mult,
Să verși peste ființa mea,
Din al Tău sânge curs și sfânt,

Care în secunda imediată
De când m-a atins sfios,
Mă curăță de orice pată,
Făcându-mă nou în Hristos.

Duhule Sfinte, Mângâietorule,
Duhul adevărului curat,
Îți mulțumesc că ești cu mine,
C-așa de mult m-ai ajutat.

Mi-ai dăruit înțelepciune
Și m-ai ghidat la orice pas,
Fiindcă ești mereu cu mine,
Am puteri să nu mă las,

Să vin din nou cu îndrăzneală,
Să mă rog îngenuncheat,
Cu ochii-nlăcrimați și grei,
Primid har de la-mpărat.

Ș-apoi când totul merge bine,
Parcă pleci, nu înțeleg,
Nu mai dau nicicum de Tine,
Și toate iarăși se repet.

Învață-mă cum aș putea,
Să Te țin mereu cu mine,
Iar în noaptea cea mai grea,
Să uit totul lângă Tine.

Te rog acum, o, Doamne mare,
Vorbește și răspunde-mi clar.
Ce să fac pe a mea cale
Ca să fii cu mine iar?

Amin.